O reclamă puțin mai mult decât banală. Ceva cu acțiune, suspans, urmăriri, agenți secreți, parkour și, la final, o blondă. Și parcă mai era ceva dar n-am prea reținut. Ca de obicei p-aici, bem și noi ceva? Și ceva cu siguranță funny pentru special media specialiștii de la mine (sau de la voi!) din cartier.
Dacă credeați că viața voastră este grea. Dacă vă imaginați că problemele pe care le aveți sunt mai mult decât importante. Dacă șeful vă face zile fripte zi de zi. Dacă iubita tocmai v-a părăsit. Dacă nimic nu mai are sens și formele nu mai au gust. Dacă vedeți sunete și auziți culori. Dacă nici iarba nu vă mai place, nici chiar dac-o fumați. Dacă și dacă și dacă … citiți textul de mai jos. Nu stiu daca ati auzit, dar astazi, 14 Brumărel (Octombrie)…
Ce este fericirea? Să fie un sentiment? Poate o emoție? Un obiectiv? Sau un mod de viață? Un ideal? Sau poate doar o speranță deșartă? O altă stare trecătoare? Să fie destinația? Zicea cineva că, de fapt, fericirea este ceea ce vrei tu. Momentan, știu ce vreau! Mai rămâne să mă obișnuiesc cu conștiința faptului că-mi trăiesc fericirea, în fiecare zi.
Valoarea adăugată este acel lucru greu de imaginat dar simplu de făcut, prin care îți lași amprenta asupra ceva. Că este un articol pe care-l comentezi, un serviciu pe care-l prestezi, un amendament la o lege (chiar nescrisă) dacă după intervenția ta sensul, forma sau fondul sunt diferite, înseamnă că ai ți-ai lăsat amprenta. Că ai adăugat valoare. Valoarea nu se naște din nimic. Este nevoie de o bază reală pentru a da valoare. Simularea acesteia, mai devreme sau mai târziu, este descoperită. De aceea,…
Ce au în comun Ion Iliescu, Gigi Becali, Monica Columbeanu, Dan Diaconescu, Mircea Badea, Traian Băsescu, Fuego, Bianca Drăgușanu? Sunt vedete! Vedete de carton, provenite din diverse medii și cu istorii diferite, dar vedete. Se lăfăie zilnic pe toate paginile ziarelor printate și îmbogățesc statisticile oricărui ahtiat de trafic de pe internet. Nimeni nu-i iubește, nimeni nu-i admiră măcar, dar sunt urmăriți bolnăvicios și obsesiv. Numărul celor care-i urăsc sau îi desconsideră maxim ar trebui să le dea adevărata valoare dar … Dar totuși nu!…
Să fii împotrivă necesită un mare curaj. Să ai speranța că se poate și să lupți pentru asta este o mare calitate. Oameni suntem și avem dreptul să ne imaginăm cel puțin că putem. Atât pentru astăzi, mâine este o altă zi. You may say I’m a dreamer … but I’m not the only one La mulți ani, John oriunde ai fi!
Pentru mine întrebarea din titlu este simplă. Sunt atras de New York visceral și ireparabil deoarece așa o atracție și o curiozitate nu mi-a creat-o niciun alt oraș. Exuberanța New York-ului bate magia Parisului. Cosmopolitismul New York-ului excede romantismul Parisului. Multi-culturismul New York-ului depășește eleganța Parisului. Magia New York-ului primează în fața istoriei Parisului. La voi cum e?
Mi-a plăcut enorm de mult articolul Steaua – o mizerie a fotbalului românesc. Și nu pentru că am ceva special împotriva clubului Steaua, a suporterilor, a patronului ori a anumitor jucători sau alte asemenea motivații. Nu, ci pur și simplu deoarece pentru că am recunoscut în și printre rândurile acelui articol câteva adevăruri. Pe care le știam, pe care le-am trăit, pe care le-am conștientizat. De aceea, mi-am făcut datoria de activist social media neprofesionist și am dat mai departe rândurile respective. Doar că, autorul respectivului…
Anul trecut pe vremea asta spuneam c-am avut o lună septembrie de mare excepție. Azi, privind în urmă, mi se pare c-a fost de două ori mai grozavă. Septembrie care tocmai s-a încheiat a fost o lună complet diferită. Fără artificii pe tavan, fără întâmplări excepționale, fără locuri sau oameni de poveste. Și, cu toate acestea, cu nimic mai prejos decât cea de anul trecut. Nu le pot compara pentru c-au fost complet diferite. N-aș putea spune nici care a fost mai bună. Pentru că nu…
Ph-online.ro este cel mai citit ziar online din Prahova. Pentru că asta zic statisticile ultimilor luni. Despre cum a ajuns în această poziție, despre cum își tratează competitorii sau colegii sau despre felul în care-și „găsește” subiectele nu mai vreau să vorbesc. Am făcut-o în ultimii 3-4 ani de prea multe ori și în afara de găleți de lături și jigniri din partea proprietarului (Bogdan Stoica aka Fido) nu m-am ales cu nimic. La un moment dat am renunțat având în vedere că lipsa unui dialog…
Îmi plac femeile cu fuste lungi. Îmi plac femeile cu fuste scurte și picioare demne de aceste fuste. Îmi plac femeile cu părul lung și cu grija lui. Îmi place femeile mândre de părul lor scurt. Îmi plac femeile care cad știind că sunt bărbați care așteaptă să le prindă. Îmi plac femeile care stau dârze în picioare fără vreun sprijin sau ajutor. Îmi plac femeile care-și pictează viața în zeci de culori. Îmi plac femeile care abia știu a-și creiona drumul dar nu se…
Viața este chiar simplă în general. Doar că, din diverse mândrii, ale noastre sau doar ale altora, ajungem să ne-o complicăm inutil. Abia la sfârșitul zilei constatăm c-am obosit inutil încercând să descifrăm tot felul de deșertăciuni. Învățăm zi de zi, an de an, viață după viață dar uităm de cele mai multe ori cât de simplu putem fi fericiți. Ce puțin ne trebuie să ne simțim bine. Uităm când trebuie să spunem stop lumii și să dăm play vieții.
People like us – de obicei, povestea cu iubitul și iubita care se regăsesc după (zeci) de ani sunt apanajul Hollywood-ului. Reîntâlnirile în care fratele și sora sunt personaje principale țin de Bollywood. Totuși filmul ăsta, deși o fuziune între cele 2 școli de film, face treabă bună. Atât de bună, încât happy end-ul de la sfârșit te face chiar să lăcrimezi puțin. Din cauze naturale, desigur. The Raven – teoretic este vorba despre E.A. Poe și al său corb (google it dacă-i cazul). Practic…