Septembrie, Praga

Dacă nu se întâmplă nimic deosebit, gen catastrofă nucleară, epidemie de ciumă bubonică ori vreun dobitoc circulând liber cu citroen-ul din dotare (blink blink!), în primul week end din septembrie împreună cu doamna din dotare vom executa o aterizare perfectă pe aeroportul Ruzyne în scopul declarat de a ne împrietenii cu marele popor ceh, berea lor şi celelalte minunăţii pe care ni le va oferi Praga. Nu ştim cum este Praga dar am auzit multe cuvinte frumoase despre ea astfel încât aşteptările sunt mari. Oricum, …

Arhicomentatori

Citesc de mai bine de 5 ani bloguri. De toate feluri, personale sau nu, scrise de tot felul de oameni. Nefiind un gură mare de genul meu, poate, dar și deoarece cred că atunci când deschizi gura trebuie să și ai ceva de spus pentru că gălăgie pot să facă toți proștii, din aceste motive deci nu mă pot lăuda că sunt și un mare comentator pe bloguri. Eu am impresia (știu, greșită!) că atunci când te apuci să lași un comment la un post…

Biserica noastră cea de toate zilele

Materialul de mai jos nu face decât să spună în gura mare un adevăr pe care toată lumea îl cunoaşte dar îl evită cu  trufaşă indolenţă şi anume că BOR prin reprezentanţii ei din teritoriu (turma-i mare cum bine vă amintiţi!) tratează statul român şi implicit pe cetăţenii acestuia cu infinită silă şi nedisimulată superioritate. Ascultaţi-l pe distinsul domn de mai jos cu câtă nedisimulată şi sinceră uimire constată că legile statului român ar trebui să se aplice şi bisericii iar orice activitate de comerţ…

Mulțumesc mult și puțin

Foloseşte cineva sau există măcar în limba română expresii de genul: mulţumesc urât, mulţumesc puţin sau chiar mulţumesc din vârful părului de pe spate ? Pentru că nu reuşesc deloc să înţeleg folosirea exagerat de răspândită a antonimelor acestora: mulţumesc frumos, mulţumesc mult şi mulţumesc din suflet. Simplul mulţumesc de ce nu mai e la modă? Ce a păţit, de când nu mai este suficient? De ce complicăm lucruri care-s așa frumoase mai ales în varianta simplă?

Ce (poți tu) să-i faci ăstuia?

Filmulețul care a deschis programele de știri din seara asta pe televiziunile noastre: [youtube]http://www.youtube.com/watch?v=0bRL46vr2p4[/youtube] Șocant, nu? Șocant poate pentru voi  că eu deja …  am fost acolo! Privind imaginile parcă revăd acea dimineață. Și filmulețul mi se derulează prin fața ochilor așa cum a mai făcut-o de câteva sute de ori în ultimele (aproape) 3 luni. Doar că la mine, mașina era neagră, venea de undeva din dreapta spate și eu traversam trecerea de pietoni pe culoarea verde a semaforului funcțional. Și da, la mine…

Sibience

Din incursiunea din week end-ul trecut de prin Sibiu & împrejurimi și până mă hotărăsc că merită să scriu să scap de lene și să scriu câteva din impresiile generate, zic să pun ceva poze: sens unic, am zis! un omuleț pe niște scări … micile bucurii ale vieții un romantic incurabil țărăncuță pe uliță românește, îți spun …

Ultimul salut

O ultimă întoarcere către moticicleta de la TV, către mașina de asistență, către public a celui mai cunoscut ciclist al ultimilor ani. În ultimul mare tur al carierei sale, unul nu neapărat fericit, dar singurul de care-și va aminti într-un mod deosebit. La revedere, Lance Armstrong! Via PS: Hoțul neprins, negustor cinstit! Până la proba contrarie, despre care eu sincer nu cred că va apărea pentru nimic în lume, rămân performanțele lui Lance, performanțe pentru care trebui cinstit și onorat.

Criză? Care criză?

După cum bine știți mare parte dintre cei care-mi citiți întâmplătoarele divagații de pe aici, eu am cam trecut de 18 anișori. Și de 22 și de 26 și de 31 și de … Și ușor-ușor, glumind dar totuși nu prea, AMT-ul se transformă decisiv în AMR. Nu brusc, nu cât ai clipi, dar, ce să ne mai ascundem după moțul de la bască, inevitabil. Problema mea este că nu prea m-aș lăsa așa luat pe sus fără să mă smucesc puțin, măcar vreo 2…

Lumea nu uită

După atâta (de puțin) timp de la ultima întâlnire a blogerilor ploieșteni, uite ce-și aduce lumea aminte despre ce s-a întâmplat atunci: […] îmi aduc aminte că am văzut un clip de la o întâlnire cu bloggerii din Ploieşti, când toţi au râs şi au crezut că Zoso face mişto de ei când spune că munceşte 16 ore pe zi la blog. Acum, azi 17 iulie. Că am avut un invitat de care ne-am bătut joc. De care am râs și pe care l-am luat…