De fiecare când ajung printr-unul, rămân prost și cu limba scoasă de ciudă. Mă hipnotizează simplitatea rețetei, banalitatea ideii și ușurința ofertei.
Pubul meu ideal în care mi-aș bea cele 2-3 beri după ce ies de la birou ar fi:
cu lemn mult și liniștit;- cu muzică lină și cuminte;
- sau dacă nu cu un meci de fotbal care însă să nu urle;
- cu lumină calmă și molcomă, indirectă și nesigură;
- cu mese de doi și mese de 4 maxim;
- cu un bar lung și neted și cald și lustruibil;
- cu multe shoturi niciodată prea goale;
- cu bere altfel dar întotdeauna aceeași;
- cu program normal de haiduceală veselă;
- cu fete și băieți care să te servească și recunoască cu plăcere;
- cu whisky bun și dureros de scump;
- cu reguli bune, simple și concise;
- cu clienți deștepți și cu bani;
- c-un patron deștept și cu bani 🙂 ;
- cu flori de mutat munții;
- cu tapas sau pizze neregulamentar de picante;
Oare apuc să calc prin așa ceva prin orașul ăsta? Există oare și nu l-am găsit eu?
Oricum promit că dacă câștig ăia 100.000 îmi fac eu singur unul d-ăsta! Și de restul dau și-un party tare, tare …
Atunci cand o sa avem salarii ca afara, atunci cred ca o sa gasim si la noi in tara/oras un astfel de pub.
Decenţa nu se măsoară în salarii. Educaţia, poate …