Oktoberfest este pe my bucket list. Nu-i greu de ajuns acolo dar doar o fericită aliniere a mai multor planete decât știm noi c-am avea prin
preajmă, m-ar ajuta să ajung. Conștient de asta am zis că-i cazul să-mi înec amarul în copiile mai ieftine și mai sărăcăcioase de pe tărâmurile noastre.
Și uite așa, aseară am ajuns la Sky. Ştiam de câteva zile că organizează un eveniment marca Oktoberfest datorită unor flyere ajunse nu știu cum pe la noi pe la fabricadecastraveți. Aveam chef de puțină distracție după o săptămână grea și ieșitul la o bere simplă și-un pic de atmosferă veselă s-a dovedit a fi o alegere fericită.
OktoberSkyfest are și cort și băncuțe de 
lemn și bere la drought (chiar și nefiltrată) și niște geniali cârnăciori de bere (picanți fix cât să-ți dea spor la bere) și covrigi bavarezi și ciolan bine gătit și are și muzică nemțească și chelnerițe frumușele și îmbrăcate politically correct și chiar și turtă dulce. Servirea e chiar bună, muzica suficient de tare încât să nu te lase prea mult la discuții ci să te invite la cântat sau la dănțuit, berea vine repede (și se bea la fel de repede), prețurile sunt decente și
Are de toate doar că aseară i-a lipsit puțin … lumea. Într-un cort chibzuit să găzduiască, după estimarea mea peste 1000 de persoane, aseară abia dacă eram vreo 200. Bineînțeles că numărul nu conta pentru cei prezenți, berea fiind cea care făcea legea. Vali Bărbulescu a preluat butoanele la un moment dat și a încins petrecerea în stilu-i caracteristic motiv numai bun pentru înc-o bere și înc-o bere … (când am plecat eu, pe colțul nostru de masă piramida avea 24 de pahare și avea șanse să crească 🙂 )
Mai e și azi, mai e și mâine. Dacă vreți să vedeți un altfel de festival al berii decât cele cu care noi românii am fost obișnuiți e bine să mergeți. Pregătiți-vă să beți 3-4 beri cam cât durează preludiul după care, odată intrați în ritm, faceți-vă de cap. Luați-vă și prietenii, că așa-i frumos și să-mi spuneți/arătați dacă reușiți să faceți o piramidă mai mare ca asta.