Acum căteva nopți stăteam la o discuție. El încerca să-mi explice dezavantajele locului unde noi stam și beam în timp ce eu mă chinuiam să-i demonstrez avantajele respectivului loc și atât. M-am trezit a doua zi cu un gust nasol în creier și nici măcar nu era de la băutură ci doar de la
faptul că frustrările omului din paragraful de mai sus proveneau de la faptul că ar fi vrut și el, dar din diverse motive (nu putea, nu știa cum, nu avea curajul) nu reușea.
Același lucru îl văd în online. Oameni serioși (cel puțin cu ambalajul pe ei) sunt incapabili de a trece dincolo de frustrările personale și a analizacritic, dar drept, ce (li) se întâmplă în viață. Văd lume multă scuipând în jur, mușcând mâini întinse și pi#$%du-se pe oamenii dimprejur pentru singurul motiv că ei nu pot.
Am spus-o întotdeauna (și sper să reușesc să-mi educ și fetele în acest sens) că dacă vrei ceva în viață este datoria ta să faci primul pas. Nu să aștepți să ți se întâmple niște ceva-uri și, între timp, să stai să scuipe coji de semințe în capul celor din jurul tău. Sau chiar mai rău să dai cu pietre, just for fun.
Este simplu să critici, mult mai greu este să faci. A respecta însă ceea ce face celălalt, este obligatoriu!