Turul ciclist al Franţei este un eveniment desăvârșit. Sportiv, turistic, publicitar, de televiziune … (continuaţi voi că sunt prea multe). Sunt milioane de spectatori pe marginea drumului căutând din priviri apariţia rutierilor şi alte câteva sute de milioane pe marginea canapelelor cu ochii lipiţi de sticlele televizoarelor. Caravana care precede plutonul ciclist este un eveniment fascinant în sine prin coloristica, diversitatea şi bugetele cheltuite.
Se refac drumuri capabile să ofere cele mai bune condiţii cicliştilor atât prin centrele oraşelor cât şi pe drumurile regionale sau pe crestele munţilor la altitudini de peste 2000 de metri. Se investeşte enorm în logistica obligatorie în asigurarea celor mai bune condiţii de rulare dar şi de
odihnă atât pentru cei 200 de rutieri cât şi pentru celelalte mii de oameni, maşini, motociclete, elicoptere desfăşurate zilnic pentru asigurarea spectacolului absolut timp de 3 săptămâni.
Globalizarea ultimilor ani a adus Le Tour şi în România. Numărul celor care urmăresc încrâncenaţi cursele creşte de la an la an. Au apărut fani-specialişti care-şi aleg favoriţi, comentează îndreptățiți evenimentele de pe şosea, propovăduiesc frumuseţile sportului pe 2 roţi şi aduc convertesc prozeliţi întru marea slavă a Marii Bucle şi a munţilor ei încrâncenaţi şi nu numai.
Cu toate acestea, este nevoie de o accidentare teribilă, de un derapaj înfricoşător sau uneori de o grevă nesportivă pentru ca ştirile despre Turul Franţei să-şi facă loc în rubricile de sport ale televiziunilor româneşti. Ziarele tipărite sau online alocă colţuri de pagină a 8-a, între o ţâţă blondă şi o reclamă mascată ştirilor cicliste. Niciun cotidian sportiv nu şi-a trimis nici anul acesta vreun corespondent să facă parte din caravană şi să transmită corespondenţe rârâite cu miros de scoici şi lanţ de bicicletă incins.
Şi, ce este cel mai rău privind în online-ul românesc, este că o bună parte dintre comentatorii indrăgostiţi de ciclism aleg să-şi umple paginile blogurilor cu preluări ale unor … reţete gastronomice recitate de către un crainic amator cu pretenţii de chef de studio. Trist, având în vedere tot tăvălugul de evenimente care-a înroşit această ediţie a turului (despre care mie personal îmi este imposibil să scriu ceva), după finalurile de senzaţie de care a beneficiat aproape fiecare etapă de până acum, după tot suspansul și incertitudinea în care se desfășoară, să ajungi să cinsteşti LE TOUR cu reţete de supă de dovleci …