Dacă stai în Ploiești și afli că în orașul tău o fetiță a fost violată, te îngrozești.
Dacă stai în cartierul în care a avut loc grozăvia, te cutremuri.
Dacă fetiță ta este de o vârstă apropiată cu victima, te zguduie.
După aproape o lună de la cumplitul eveniment o informație primită din București (!) duce către un suspect. Invitat la audieri, acesta cedează în mai puțin de 10 minute și recunoaște atât fapta cât și tentativele anterioare. Caz închis!
Și totuși:
- de ce a fost nevoie de o informație de la un bucureștean pentru a găsi în Ploiești un ploieștean?
- poate mă înșel eu, dar de ce n-a fost orașul literalmente împânzit de portretele robot ale presupusului suspect?
- nimeni din orașul ăsta nu a fost capabil să-l recunoască pe violator, decât un necunoscut care-l văzuse acum 1 an câteva ore?
- cum rămâne domnule primar Volosevici cu recomandarea de a nu mai mediatiza cazul?
- recompensa pusă pe capul violatorului se atribuie și polițiștilor care au lucrat la caz? Pentru că și-au făcut DOAR datoria?
- poliția a fost ca de obicei sublimă. Și fără un pont venit datorită MEDIATIZĂRII subiectului și acum făceau razii printre cartofi și pepeni, nu-i așa?
- pedofilul fusese angajat al unei firme care se ocupa cu petrecerile pentru copii și a fost concediat pentru dragostea exagerată pe care o dovedea copiilor. Dar, timp de o lună nimeni de la firma respectivă n-a făcut legătura între respectivul angajat și groaznica faptă?
- la mai bine de 24 de ore, identitatea violatorului care și-a și recunoscut fapta rămâne necunoscută. Animalul are drepturi, nu?
- presa online, prima care ar fi trebuit să informeze corect, complet și rapid, ce face? Derapează …
Așadar, de ieri e mai sigur cartierul meu? Îmi pot lăsa liniștit fetițele la joacă în fața blocului? De ce nu pot răspunde da?