Aş fi putut să copiez cu nepăsare întreg textul din care face parte fragmentul de mai jos. Şi apoi să mi-l promovez cu mândrie şi nedisimulată superioritate. Iar dacă dânșii m-ar fi descoperit, cu câteva înjurături neaoşe le-aş fi închis gura. Aş fi făcut parte din “normalitatea românească”. Dar m-aş fi simţit străin pentru că eu nu fac nimic din toate celelalte de mai jos …
Multi oameni considera ca e normal sa intarzii la intalniri, sa nu te tii de promisiuni, sa treci pe rosu, sa arunci gunoaie pe jos, sa vorbesti despre tine si despre realizarile tale de cate ori ai ocazia, sa te intereseze in primul rand sa faci bani, sa dai si sa primesti spaga, sa iti barfesti vecinii, sa ii judeci pe toti oamenii care nu traiesc la fel ca tine s.a.m.d.
Asta in Romania. […]
Întreg articolul aici.
Citeşte-l!
Reciteşte-l!
Am tot spus mereu: nu e greu să nu fii prost*. Trebuie doar să vrei!
*nesimiţit, incult, murdar, hoţ, indiferent, leneş … continuă tu, te rog!