Dacă-mi aduc bine aminte, mare parte din lucrurile care mai apoi m-au influențat major în viață, mi s-au întâmplat complet … întâmplător. Fără să vreau, fără să aștept, fără să caut, fără voie chiar. Știu doar că au venit pe nesimțite, erau aici pe când eu încă nu mă dumirisem și fără să știu m-au îndrumat spre ceea ce sunt acum, cu bune și rele.
Prima carte SF mi-am cumpărat-o datorită a 2 (sau 4?) versuri tipărite pe coperta 4 a unei cărți ciudat colorate.
Rock am început să ascult după ce am văzut un film. Un film la care mă dusesem pentru multele femei goale care apăreau în film (eram prin ’92-93, fie-vă milă …)
Soața mi-am cunoscut-o la un party la care, după multe și multe insistențe absolut din întâmplare, m-am dus. Și doar dacă n-ar fi insistat să-mi arate că este o mai bună dansatoare decât mine …
Până și blog mi-am făcut doar pentru c-am aflat, din întâmplare, că cineva foarte apropiat mie, avea. Și cum adică dacă ăla are, eu de ce nu?
Ieri complet întâmplător bineînțeles, am dat peste un link. Am intrat, am ales primul oraş din Europa în care m-aș muta chiar mâine și mi-a sărit în ochi.
Tind să cred că toate ni se întâmplă în viață pentru că trebuie. Și că datoria noastră este să fim acolo când trebuie. Pentru că dacă, întâmplător sau nu, n-ar fi așa … habar n-am cum ar fi 
PS: mai aștept până mâine pentru a trimite CV-ul. Vreau să cred că fac ce vreau și știu ce fac. Când vreau eu, desigur 🙂
LE: ok, despre asta-i vorba. Hit me!