Nu știu câți dintre voi au apucat/remarcat/rumegat twit-ul meu de zilele trecute. Nu știu nici câți ați înțeles la ce mă refeream atât de plastic. O să încerc să mă fac puțin mai bine înțeles în continuare.
Pe de o parte avem respectivul articol. De aceeași parte avem pe respectivul autor, care scrie (văd undeva o siglă) la respectabila Libertatea (nu dau link ca nu vreau!). Tot de aceeași parte avem (conform unor surse care își doresc păstrarea anonimatului) prezența statornică a aceluiași distins autor pe la emisiuni gen Abcces direct & co.
Pe de altă parte avem, de exemplu (click pe fragmente pentru articolele întregi):
Ce-i de făcut? Eu cred că, dacă mâncatul nesănătos se învaţă în copilărie, aici trebuie intervenit pentru a putea schimba cu adevărat ceva. Iar până când statul va introduce nişte ore de nutriţie în programa şcolară, fiecare părinte se poate întreba dacă nu cumva îşi programează încă de pe acum copilul pentru afecţiunile care îi vor scurta viaţa de om mare.
Oare persoanele fără dizabilităţi au orice abilitate? Suntem oamenii fără dizabilităţi, chiar atât de diferiţi de ceilalţi? Fă o pauză şi gândeşte-te. Aminteşte-ţi de câteva lucruri pe care nu eşti în stare să le faci. Ai reuşit, totuşi, să te descurci cu ceea ce ştii să faci. De ce n-ar funcţiona acelaşi principiu pentru toată lumea?
Marţea trecută am pedalat 120 de km până la Ploieşti şi-napoi. Scopul, pe care l-am ratat din cauză că am pedalat ultimii 4 kilometri fără şa, era să ajung la inaugurarea parcului pe care MaiMultVerde l-a construit cu sprijinul Raiffeisen Bank pentru copiii din Ploieşti.
Așadar, pus între un porc ordinar și un bulangiu, tu ce-ai alege?