În ultima vreme am fost, ba din propria inițiativă ba uneori forțat de împrejurări, destul de mult deconectat de la online. Efectiv am fost atât de mult prins cu latele încât chiar și în momentele în care intram pe net o făceam exclusiv for fun și chestii ușurele. Nici pe twitter nu m-am mai agitat după cum poate unii ați văzut că nici pe-aici, pe blog.
am câteva idei despre care aș vrea să scriu, România înconjurătoare îmi oferă zilnic subiecte grase dar nu mai găsesc în mine, momentan, plăcerea. Nu mă mai atrage în mode deosebit mai ales văzând că numărul vizitatorilor pe blog a crescut în ultima săptămână în care eu nu prea m-am băgat în seamă (poate asta era rețeta secretă pentru a avea un blog e succes 🙂 ).
Oarecum în legătură cu cele de mai sus (sau poate, nu!), am văzut un astăzi un scurt metraj, oarecum SF în care într-un viitor oarecare, supraviețuitorii pentru a putea respira/trăi erau conectați la o mașinărie de respirat doi câte doi. Mi s-a părut genial felul că fără a spune un cuvânt, doar din imagini și intenții, câteva fapte și 6 secunde de acțiune tensionată la finalul filmului am amuțit și am rămas cu ochii-n gol vreo câteva momente. Tâmp. Interzis și mut.
Iată filmulețul (preferabil de văzut în full screen și cu sunet):
[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=mL7xIaYYS7I[/youtube]
Cum a fost?