Azi a fost nuntă-n cartier.
Desigur fiind sâmbătă, abia ieșiți din postul Paștelui nu a fost DOAR o nuntă în tot cartierul. Numai că eu despre una știu sigur c-a fost. Și nu pentru c-am luat parte sau pentru că i-aș fi cunoscut vreun pic pe fericiții nuntași. Am aflat pur și simplu pentru că, asemeni întregului cartier, i-am auzit. Pe lăutari. Pe lăutarii aflați la peste 200 de metri de mine. În spatele a vreo 10 blocuri, câțiva zeci de pomi, niște parcări și termopanele din dotare. Timp de peste 3 ore cel puțin (când am ajuns eu acasă pe la 2PM petrecerea era în toi). Și muzica a curs, cum vă spuneam cu dărnicie și chiar gratis peste întreg cartierul. Cu doar foarte puține perioade de liniște datorate probabil, pauzelor de cafea binemeritate artiștilor.
În tot acest timp nimeni nu i-a deranjat. Nici măcar poliția nu s-a interesat de zgomot sau măcar ce-i cu trotuarul blocat de performerii cântăreți. Poate pentru că nuntași aparțineau unei minorități?(da, erau țigani!) Sau poate pentru că manelele care au răsunat vesele le plac la 99% dintre români și era mare păcat să priveze atâta populație de ceva gratis, moral și care nici măcar nu îngrașă?
Dar dacă de fapt, pe mine m-a deranjat DOAR faptul că s-au cântat manele? Dacă se cânta muzică simfonică, sau un metal-rock, dacă performerii erau cei de la BUG Mafia sau de ce nu chiar profesoara mea de dans mai scriam eu acest articol pe același ton?
Oare că eu sunt de vină …?