Pokerul este un joc.
Joc poker de câţiva ani. Îl joc ca pe orice alt joc, de plăcere. Pentru relaxare, pentru adrenalină uneori, pe bani de câteva ori dar niciodată pentru bani. Nu am mizat niciodată bani (reali) mai mult decât mi-am putut permite. Nu am câștigat niciodată suficient de mai mulţi bani (reali) astfel încât să mă las de blogging şi să mă mut pe-o plajă însorită tot restul vieţii.
De la nivelul meu de amator-pasionat nu pot da sfaturi. Nici măcar nu am pretenţia. Dar poate ideile de mai jos vă vor ajuta. Poate, nu-i obligatoriu 🙂
Să începem:
- cărţile nu au amintiri – nu contează mâinile precedente. Dacă n-au ieşit aşii pe masă timp de 10 mâini probabilitatea să iasă la a 11-a este exact aceeaşi cu a oricărei mâini (Gambler’s fallacy)
- cărţile nu au sentimente – nu reacţiona la provocările verbale sau non-verbale ale partenerilor de masă. Jocul agresiv se bazează tocmai pe aceia care nu-şi pot stăpâni emoţiile la masa de joc.
- cărţile nu au mândrie – nu avea nici tu. Nu te aşeza la masa de joc, alături de jucători pe care nu-i cunoşti, îngâmfat de performanţele tale anterioare indiferent oricare ar fi acelea.
- cărţile nu obosesc – tu însă da. Ele o pot lua de la început de fiecare dată fără odihnă tu însă îţi pierzi din logică, siguranţă, încredere, atenţie pe măsură ce timpul trece şi mâinile se succed.
- cărţile nu au nimic de pierdut – tu însă da. Nu te ambala să obţi maxim dintr-o mână oricât de bună ar fi ea, s-ar putea să nu fie cea câştigătoare de data aceasta.
- cărţile au voinţă proprie – (exact ca și cu femeile!) nu este suficient că tu să-ţi doreşti să-ţi intre o anumită carte, foarte important este să-și dorească şi ea 🙂
- cărţile au răbdare – ai şi tu. Poate cea mai importantă calitate a unui jucător de poker este aceea de a aştepta mâna ideală fără a se grăbi şi a se lăsa antrenat în vâltoarea jocului, nepregătit.
- cărţile au prieteni (umblă în cârd de 4, 12 perechi la fiecare masă) – tu nu ai. La finalul unei partide de poker un singur jucător ia banii aşa că dacă vrei să fii tu joacă doar pentru tine.
- cărţile au tupeu şi vin în orice combinaţie – jocul de poker te învaţă adevărata măsură a tupeului precum şi condiţiile şi situaţiile în care să ţi-l manifeşti.
- cărţile au valoare – depinde numai de tine cum le combini, manipulezi şi valorifici astfel încât profitul adus de ele să fie maxim
Aşadar, dacă cele de mai sus vă văr ajuta şi la un moment dat veţi face vreun milion de euroi ca şi jucător profesionist sau întâmplător, poate-mi trimiteţi şi mie o hârtiuţă cu autograf. Poate să fie şi de 10.000 🙂
A, dar să nu uit, pokerul este un joc.
cartile nu au nimic de a face cu jocul in sine. chiar nu conteaza ce carti ai in mana.trebuie sa joci adversarul,trebuie sa ai cunostinte de psihologie, matematica,si mai ales sa ai rabdare.cele mai multe maini sunt castigate de cei care intrunesc conditiile de mai sus.cu respect.
@csabi: postul de sus l-am scris în joacă şi din perspectiva unuia amator care joacă din plăcere. Din punct de vedere al unui profesionist s-ar putea să ai mare dreptate.