Sâmbăta trecută am fost la un botez. Primul pe anul acesta dintr-o lista de 6 de până acum, listă deschisă pentru că mai este timp, mai aşteptam, vă mai dorim cu plăcere 🙂 Dar despre asta, altă dată.
Botezul copilului a început normal şi firesc la biserică şi s-a continuat+finalizat, normal nu-i aşa , la o cârciumă. Să ridice mâna sus cine se mai duce la un botez sau la o nuntă şi la biserica unde se oficiază ceremoniile religioase. Sau mai bine nu căci şi despre asta altă dată.
Ceea ce vroiam eu să zic are legătură cu cele 3 (TREI!!!) preasfinţite feţe bisericeşti care au oficiat scurta slujbă de creştinare a micuţului. Şi care la un moment dat se cam călcau unul pe celălalt pe picioare, unul ţinea copilul de cap, altul de picioare, al 3-lea îl închina şi doar dascălul îi cânta.
Şi aici ajung la subiectul propriu-zis, preoţii în România anului 2010. Care s-au tot înmulţit, ei preoţii, în ultimul timp de s-a ajuns la bisericii cu câte 3-4 drept-slujitori (şi mă refer la bisericuţe de cartier sau chiar de comune ori sate mai răsărite), de popi drept-propovăduitori care slujesc prin bisericuţe de carton presat răsărite pe lângă spitale, unităţi militare sau cofetării mai mărişoare. Avem popi arondaţi bisericii de gheaţă de la Bâlea Lac, popi pe lângă heleşteul de Străuleşti, popi la puşcărie, popi la prefectură, popi la şcoala de fete …
O adevărată inflaţie de popi ni se revarsă în casă cu botezul şi-n ianuarie şi-n august şi joia la prânz şi a treia duminică după asfinţit. Copii noştri sunt luaţi sub îngrijirea popilor, alţii decât cei de mai sus, încă de la grădiniţă. cu sau fără sau ştirea părinţilor. Şi toate acestea într-un stat deloc laic şi mai ales într-un stat din ce în ce mai sugrumat de cheltuielile bugetare.
Aşadar, întreb şi eu:
- ştie cineva numărul popilor plătiţi de la bugetul de stat?
- în urma mult-discutatelor concedieri bugetare din ultima vreme, tagma preoţească are motive de teamă?
- există popi şomeri în România ca urmare a crizei care ne bântuie de peste 1 an?
- cine-i ţine pe popi în braţe? Şi de ce? (întrebări retorice, în fapt! 🙂 )
- preoţia este o meserie pe viaţă, garantată de către statul român? Sau trăim încă după cutumele strămoşilor?
- aproximativ, cam cât are pensie are un preot pensionat? Sau sunt nevoiţi şi ei săracii să pună deoparte bani albi – din cutia milei? din leafa proprie? din activităţi extra-bisericeşti?- pentru zile negre?
- există vreun preot acuzat de luare de mită? Sau de abuz în serviciu?
- ce salariu are patriarhul Daniel?
- care este diferenţa între o organigramă supra-aglomerată la ministerul cultelor şi alta la ministerul educaţiei?
Sau poate greşesc eu pe undeva şi este ceva important care scapă logicii mele?