Ieri am fost liber. Pardon, am fost în concediu. Și am fost la cumpărături. Știu, asta nu-i un motiv pentru care să mă laud a fi genial, dar …
După ce-am bântuit, ce-am bântuit la un moment dat când eram în plină vervă fii-mea mică se hotărăște să se plicitsească de tot și de toate și să ne îndrume, cu vorbele ei, către casă și pătuțul ei. Ofc, am tăiat-o direct către casa de marcat moment în care, plin de satisfacție constat că am creier. Știu, nici ăsta nu-i un motiv de genialitate mai ales că aveam un creier de porc, bine congelat, ambalat și etichetat corespunzător, dar …
Astăzi, pe când tolăneam cu drag canapeaua din fața televizorului întrebarea soaței* m-a lovit direct în plex, fără menajamente și fără niciun fel de preludiu. Am rămas pentru 12 secunde fără aer, apoi încet, de probă, am luat totuși o gură. De aer. Era respirabil, așa că am mai luat una. Și încă una. Cu atâta oxigen, creierul meu n-a mai avut nicio scuză și-a trebuit să-și facă treaba și să inventeze un răspuns la întrebarea care, după atâta timp, încă mai aștepta liniștită. Și-am zis-o. Știu nici faptul că știu să vorbesc la vârsta asta nu-i deloc motiv prin care să-mi dovedesc geniul, dar …
Dar faptul că am reușit să gătesc în seara asta o minunăție de creier măcelăresc, pentru prima dată în viața mea, fără niciun fel de ajutor, fără a avea nicio rețetă la îndemână, bazându-mă doar pe ceea ce-mi aduceam aminte de când am mâncat ultima oară acum vreo 2 ani, ei bine … Și-am inventat de asemenea și o garnitură de ciuperci de pădure+cartofi dulci +ardei gras+ceapă roșie+usturoi verde+patrunjel …
PS: lucrând destul de repede și după cum îmi dicta inspirația chiar n-am avut timp să fac poze ca să vă dovedesc cele de mai sus, așa că trebuie să mă credeți pe cuvânt și să mai așteptați până data viitoare când promit să aduc și dovezi a ceea ce am scris în titlu, ok? 🙂
* ce gătești și tu astăzi?