Integritate, echidistanță, neimplicare politică, imparțialitate, libertatea presei. Cuvinte mari. Care au fost mânjite toate, public, pe față, fără prejudecăți și fără onoare.
Prea mulți ziariști au cedat în această ultimă campanie electorală. Pentru salariul lunar, pentru o primă în plus, pentru poate doar păstrarea scaunului și a salariului nesimțit cu greu, într-adevăr, dobândite. Însă, prea multă mizerie a fost ridicată la rang de știre și mediatizată excesiv. Prea multe zoaie aruncate în noi, în capul nostru, în fața noastră în special de ei. Îmi pară rău de câțiva oameni pe care i-am respectat, în care am avut încredere, a căror părere o ascultam, de la care așteptam altceva. Nu dau nume, este suficient să deschideți un ziar, un televizor, un blog …
Profesiunea de ziarist așa cum am învățat-o eu, consumând presă în ultimii 20 de ani, nu mai există astăzi. Dacă scrii/vorbești/gândești comandat de către fluturașul de salariu și o faci public, privindu-ți interlocutorul în ochi, fără să clipești, fără să-ți tremure mână, fără remușcări nu poate fi decât alegerea proprie. Demn asumată.
Pe zi ce trece, mă gândesc din ce în ce mai serios la emigrare.. România este mult mai bolnavă decât vreau/vrem s-o recunoaștem. Și eu unul încep să obosesc să încerc s-o salvez la fiecare 4 ani, la fiecare 2 ani, la fiecare 5 ani, de fie4care dată …