Eu sunt prostul proştilor. Da’ şi tu. Şi tu! Şi tu!
Adică toţi cei care în ultimii 10-15 ani am dat vreodată bani pentru 6 numere (înainte ca la curve, nu?) cu speranţa unei îmbogăţiri subite la 6/49.
Suntem perfect conştienţi că Loteria Naţională organizează duminică de duminică cel mai mare jaf din istoria modernă a României şi totuşi nu că nu luăm nicio măsură, ba chiar de bună punem umărul şi-i sprijinim. Falsul jocurilor de la Loteria Naţională a fost probat de atâtea ori de la maşinăria care extrage numerele câştigătoare şi ilegalitatea în care lucrează, până la lozurile câştigătoare oferite cadou de la un anumit nivel (doar politic?) în sus.
Şi totuşi deşi toată lumea ştie că la noi se câştigă de Paşte, de Crăciun şi de alegeri toţi, ca oile, ne bulucim să zmotocim cele 49 până dăm de cap celor 6. Apelăm la alchimii elucubrante cu zile de naştere ale mătuşilor bunicilor de rangul 12, zile de scobit în fund, zile de dus vaca la montă numa-numa vom descoperi blana de aur care să ne scoată din jegul de România.
Stăm ca proştii şi ne uităm la portretul robot al norocosului câştigător (48/49/50 de ani – în funcţie de televiziune – necăsătorit, lucrător în MI) şi încercăm să aflăm unde am greşit în viaţă. De ce dracu nu ne-am născut toţi în Galaţi? Ce are oraşul ăla de 20 de milioane din banii noştri au ales să se ducă în ultimele 8 luni de zile acolo?
Există 13.983.816 combinaţii posibil câştigătoare. Există câteva yeci de mii de agenţii proprii loto + alte câteva zeci de mii funcţionând în regim de franciză. N-am nici cea mai vagă idee cu ce se mănâncă statistica şi la ce foloseşte în viaţa de zi cu zi, dar tare aş cere unui statistician d-ăsta (există, nu?) să-mi calculeze probabilitatea faptelor ceare au dus la câştigul de duminica trecută. Ce ne facem dacă şansele sunt de 1/10¹²³²¹? Adică, logic vorbind 0!!!
Vă spun eu ce ne facem! Îl votăm tot pe Băsescu, aşa cum l-am votat tot pe Iliescu, şi după aia o să-l votăm excitaţi tot pe Porculescu pentru că la cât suntem de proşti aşa ne trebuie. Pe noi ne doare-n curbă de ei şi ei ne-o trag fain şi încontinuu netulburaţi. Biserica, Armata şi Loteria Naţională marile adevăruri intangibile, inamovibile şi irefutabile ale democraţiei româneşti. A, şi proştii. Proştii de care zicea Brucan, când noi spuneam că vorbeşte măscări.
Noi, proştii!