Campania „Ia-mă acasă de Crăciun” este pe ultima sută de metri. Ultimele detalii se pun la punct, TVR-ul se pregătește de ultimele filmări, DGASPC-urile din toată țara sunt aproape în vacanță. Copiii din sistemul de protecție, au aflat că cineva ar putea să-i ia într-o familie (și) de acest Crăciun și așteaptă. Și așteaptă. Și așteaptă …
În principiu, formalitățile de îndeplinit pentru ca o familie binevoitoare să poată oferi unui copil orfan un Crăciun aproape normal
sunt cele de mai jos:
- anchetă socială la domiciliul familiei;
- cazier judiciar pentru fiecare dintre membrii familiei;
- adeverință de la medicul de familie;
- adeverință și recomandare de la locul de muncă;
- recomandare de la vecini;
- obligatorie cerere pentru bla bla bla …
Prezența hârtiile de mai sus la dosar demonstrează, decid cei în măsură, bunele intenții ale unor oameni dezinteresați precum și bogăția lor umană obligatorie pentru ca actul „de împrumut” să fie unul de succes. Dar ce ne facem dacă, de exemplu, familia nu are un loc de muncă și nu poate aduce adeverința și recomandarea necesare (poate și-a vândut afacerea de succes)? Dacă familia este proaspăt mutată în oraș și/sau relațiile cu vecinii sunt sublime dar lipsesc cu desăvârșire? Dacă familia nu are încredere în medicul de familie și se tratează doar în sistemul de sănătate privat (românesc sau străin)? Dacă, dacă … dacă patul lui Procust este prost construit?
Foto via
Am scris cele de mai sus cu gândul la cel puțin două familii care au abandonat ideea de a le oferi unor copii necunoscuți un Crăciun adevărat. Au renunțat de a mai face sărbătorile mai frumoase pentru 2 dintre copii mai puțin norocoși decât ai lor. S-au recunoscut înfrânți, din nou, de statul care-i are în grijă pe acești copii.
„Învoirea unui copil din sistemul de protecție […] pe perioada sărbătorilor de iarnă” – așa sună o frază din textul cererii în vederea obținerii normalității pentru un copil.
Crăciun Fericit, România.
Toate hartiile astea erau necesare? Inseamna ca inca o data s-a propus sa se realizeze, dar nu s-a si dorit sa se realizeze.
Oricum, nu prea stiu cat de bine le-ar fi facut unor copii sa vada ceea ce ei NU au tot timpul anului, dar pot primi o data pe an, un soi de mila cu etalare a conceptului de familie.
Si cand se intorc inapoi la caminul (de la care au fost ‘invoiti’) ? N-o sa le vina un pic sa-si taie venele?
Eu stiu ca asa m-as fi simtit dupa.
Copiii ăștia doar se bucură când li se întâmplă lucruri. Sunt sătuli de ce nu au în restul timpului, așa că, atunci când au ocazia, primesc ceea ce li se oferă ca un pământ fără ani de apă.
Și da, nenorocita de campanie națională a lăsat câțiva mii de copii la masa de Crăciun în nenorocitele lor de case permanente.
hmm, m-ai pus pe ganduri acum. Ca un pamant fara apa de ani cum spui tu sunt si cateva rude ale mele, ramase in izolare, iar ca ele sunt probabil alte mii de oameni pe care propria familie ii exclude si care isi petrec toate sarbatorile in singuratate de ani si pe care toti ii reneaga. O sa-mi spui ca ei nu-s copii, dar durerea constientizata e crunta.
Statul roman va face mereu aberatii legilastive, nu-mi mai dau seama daca din prostie sau rea-vointa.