Bucket List este un film mișto. În principal datorită idei dar și personajelor și desigur a actorilor.
Doar că sunt câte unii care prea chiar au luat ideea în serios. Și și-au făcut o listă. O bucket list proprie și personală pe care au pus tot ce le-a trecut prin cap. Și la care se mai întorc periodic să mai adauge câte ceva. Sau să mai detalieze puțin.
Fumat iarbă.
Fumat iarbă în Vamă.
Fumat iarbă în vamă la răsărit.
Fumat iarbă în vamă la răsărit împreună cu o necunoscută.
Fumat iarbă în vamă la răsărit împreună cu o necunoscută după ce i-am tras-o.
Fumat iarbă în vamă la răsărit împreună cu o necunoscută după ce i-am tras-o și ei și prietenei ei.
….
Anul ăsta mă duc în China. Nu, nu-mi place nimic, nici mâncarea, nici gălbejiții, e și mult de zburat, e al dracu’ de scump, complicat cu viza cât se poate, plus că nici n-au femei tari. Dar mi-am pus China pe listă și trebuie s-o fac. Da, știu, dar dacă mor mâine ce se alege de mine?
În mod normal, e greu să-i contrazici pe oamenii ăștia. E viața lor, sunt dorințele lor. E drumul lor, către destinația lor, e dreptul lor să decidă cum și de ce îl fac. Poți doar, uneori, să le fii alături. Să-i susții și să le îndrepți rătăcirile. Să-i scuturi și să-i repui pe picioarele proprii. Să le pansezi rănile și să le ștergi lacrimile. Sau, dacă trebuie, să le dai un șut în fund și să-i trimiți la dracu’. Că doar e drumul lor, către destinația lor și dacă ei vor să decidă cum și de ce îl fac …
La sfârșitu zilei, contează doar dacă fiecare bifă de pe bucket list este un alt pas către marele sfârșit sau pur și simplu doar o plăcere nevinovată împlinită!