Doctrina liberală m-a atras dintotdeauna. Principiile liberale mi-au părut cele mai apropiate de ceea ce cred, de ce sunt eu și de cum gândesc eu. Fără a fi un liberal efervescent sau un partizan înfocat ciclic, la 4 ani, mi-am făcut datoria de cetățean în deplină credință și respect față de convingerile personale. Am acordat votul meu cu speranța că liberalismul este dacă nu cea mai bună, cea mai puțin proastă dintre opțiunile posibile.
Să mai spun cât de dezamăgit am fost de evoluția liberalilor în ultimii 10-15 ani? Și nici măcar nu-i compar cu înaintașii lor în partid! Brătianu, Rosetti, Magheru, Ghica, IG Duca sunt nume prea importante în istoria României moderne pentru a-i putea măcar compara cu liderii actuali ai partidului.
Ce se întâmplă acum în tabăra liberală mi se pare incalificabil. Micimea conducătorilor și josniciile la care se păstrează pentru a avea loc preferențial la ciolan îmi par dintr-un film cu un scenarist foarte, foarte prost. Aș fi putut respecta doctrina chiar și fără a mai respecta oamenii care-o propovăduiesc. Dar acceptarea lui Becali în sânul partidului este prea mult pentru mine.
Revoluția bunului simț a învins, RIP PNL!
De la asocierile dubioase cu PC, apoi PSD, nu credeam că PNL poate merge mai jos. M-am înşeat, evident. Nu e exclus să-i vedem asociaţi şi cu PPDD sau – de ce nu? – partida romilor. Anu’ ăsta, ciumpalacii care vrem liberalism om fi mai debusolaţi decât cetăţeanu’ turmentat…
Numele Nicu Niro îți spune ceva?
Io totuşi sper că ăla e la mişto, refuz să cred că e pe bune! E o ‘intoxicare’ a ‘agenturilor destabilizatoare’. Sau?