De regulă, flash-mob-urile sunt adunări organizate spontan 😀 de oameni veseli și frumoși care cântă ori dansează sincron uniți în cuget și-n simțiri, pentru un scop bine ales. Imposibil să nu fi văzut vreunul și să știți mai bine ca mine ce vreau eu să spun în cuvintele de mai sus.
La distanță de câteva zile am găsit însă două flash mob-uri mai neconvenționale, le-am spus eu. În ordinea descoperirii lor dar și a postării lor pe YouTube dar și a numărului de vizualizări dar și a plăcerii mele la vizionare, vi le prezint mai jos:
Som Sabadell, Sabadell, Spania – Oda bucuriei, Simfonia a 9-a – Beethoven
Notes and Ties, Cluj, Romania – Bolero – Maurice Ravel
Sunt multe comparații care se pot face între cele două minunății. Eu aș remarca, în primul rând, montajul deosebit în ambele cazuri. Locațiile și oamenii prezenți, deși complet diferiți au generat aproximativ aceleași reacții și aceleași aplauze la final. Inspirația și bunul gust în alegerea pieselor au funcționat în ambele cazuri cu prisosință.
Poate momentele de la minutul 3: 22 la primul clip și 3:30 la cel de-al doilea, fiind atât de diferite nu sunt foarte importante. Poate relaxarea și bucuria participanților la primul flash mob nu este compatibilă cu foamea după imortalizarea momentului evidentă la cei din al doilea clip. Amănunte neimportante având în vedere rezultatele finale.
Îmi place, că totuși deși la peste 2000 de kilometri distanță oamenii reacționează la fel puși în fața unor anormalități de genul acesta. Adică, normal!