Îmi plac da-urile!
Îmi plac da-urile privite fix în ochi. Da-uri senine și însoțite de zâmbete calme.
Îmi plac da-urile neașteptate. Da-uri venite când nu mai credeai în ele ori nici nu mai visai la ele.
Îmi plac da-urile primite rapid. Și cele venite brusc. Și cele rostite cu voce tare, clară și hotărâtă.
Îmi plac da-urile nerostite. Cele subânțelese dintr-o privire sau dintr-o atingere. Da-urile luate ca atare, pentru că merită.
Îmi plac da-urile de la început. Cele febril așteptate și intens invocate. Cele provocate și, într-un final, reușite.
Îmi plac da-urile femeilor care m-au iubit. Și, poate chiar mai mult, da-urile celor pe care le-am iubit eu.
Îmi plac da-urile venite la timp. Nici prea întârziate, nici prea inoportune.
Îmi plac da-urile sincere. Și, mai ales, cele care nu cer nimic la schimb.
Îmi plac da-urile curajoase. Declarate răspicat și fără loc de întors.
Îmi plac da-urile!
Edith Piaf – Non, Je ne regrette rien