Senzaţional! Nemaipomenit! Incredibil! În direct şi-n exclusivitate aici, acum, citiţi în continuare!
Nu ştiu câţi dintre cititorii fideli ai acestui blog îşi mai aduc aminte acest articol din urmă cu mai bine de un an. Acolo încercam să-mi exprim/reprim sentimentele de furie, jenă, neputinţă, scârbă, teamă toate amalgamate datorită proaspetei experienţe prin care trecusem. Spuneam atunci că “mi-am luat şi la revedere de la bunurile furate, sfatul poliţiştilor (foarte de treabă, de altfel) fiind să nu ne facem speranţe deşarte“.
Ei bine după aproape jumătate de an de atunci, era vară şi soare afară, când am primit un telefon de la inspectorul **** (cenzurat, asta e!) care mă invita URGENT la sediu secţiei x de poliţie. Soţia fiind mai aproape şi mai disponibilă la momentul respectiv, a dat ea o fugă. Acolo a aflat că poliţia avea câţiva suspecţi în cazul nostru şi pentru ai putea înfunda, domnii poliţişti aveau nevoie de o identificare a obiectelor furate de la noi dintr-o mulţime găsită în casa unuia dintre suspecţi. Ceea ce a şi făcut cu unitatea centrală a calculatorului precum şi cu monitorul. Monitorul fiind proaspăt luat (de nici 1 lună) avea şi ceva acte pe baza cărora identificarea s-a putut face fără nicio urmă de suspiciune. Cât priveşte unitatea centrală, lucrurile erau puţin mai complicate deoarece la încercarea de a-l porni, acesta nu vroia să boot-eze deloc, concluzia trăgându-se că probabil hardul fusese formatat. Dar, nicio problemă poliţia are specialişti IT de mare artă şi cu capacităţi tehnice şi chiar şi resurse care pot recupera date de pe orice hard indiferent de modalitatea de ştergere a datelor. Aşa că soţia a plecat cu monitorul în braţe şi a rămas să fim anunţaţi în cel mai scurt timp asupra rezultatelor expertizei tehnice asupra hardului. Era deci vara şi soare afară.
Timpul a trecut şi în ciuda eforturilor mele inspectorul **** ca şi oricine altcineva ar fi putut să-mi dea alte informaţii despre caz erau de negăsit. Asta până acum vreo două săptămâni când am ajuns la şeful, şefului, şefului secţiei x care mi-a oferit tot sprijinul. Aveam să aflu mai apoi că expertiza poliţiştilor IT n-a avut loc niciodată (ei n-au timp de aşa prostii, poate dacă hardul avea ceva date despre trafic de arme/droguri/persoane ori ceva terorism sau anthrax) …
Pe scurt, duminica trecută am dus acasă la copii şi la nevastă calculatorul rătăcitor. Pupături, lacrimi şi îmbrăţişări acasă când s-au revăzut calcu cu monitorul şi cu biroul şi cu boxele! Ce mai, profund emoţionant.
I-am lăsat în pace pentru a-şi povesti peripeţiile în linişte, până ieri când înarmat cu una bucată ciocan, una bucată fierăstrău cu dinţi egali şi ascuţiţi + un cleşte şi o cheie franceză (astea pentru intimidare) şi o şurubelniţă în cruce m-am luat de domnul HDD să-i aflu toate secretele. Ferm convins, că mă aflu în faţa unui HDD gol-goluţ care avea să-mi ciripească tot ce ştie imediat (trecem de partea cu SATA + IDE – aşa am învăţat şi eu în sfârşit diferenţa dintre ele – cu BIOS şi boot order ). Şi mi-a spus. Cum că domnul hoţ după ce s-a văzut cu un PC nou pe 15/12 pe 16/12 pe la miezul nopţii s-a apucat de reinstalat Windows. Deoarece i-a plăcut partiţionarea HDD-ului făcută de mine nici nu s-a atins de partea asta, ba chiar una dintre partiţii a lăsat-o neatinsă (aveam acolo o colecţie impresionantă de kituri).
Spuneam că singurul lucru poe care-l regretam atunci era faptul că rămăsesem fără mare parte din pozele personale. Aşa că acum primul gând a fost să încerc să mi le recuperez. Am folosit Recuva, Recover my files, R-undelete şi încă vreo două programele care momentan îmi scapă. Toate ultra specializate în recuperarea de informaţii accidental sau intenţionat şterse de pe HDD-uri chiar şi formatate (apropo, ştie cineva un asemenea program mai serios?).
Am recuperat aproximativ 40 GB de informaţii, marea majoritate utilizabile, şterse in prealabil de către domnul hoţul, doar câteva sute de MB fiind cu ceea ce căutam în principal, restul alte şi alte nebunii pe care le strânsesem prin calculator (inclusiv cei apropae 2GB de fişiere care atestau trecerea mea prin facultate :D) precum şi alte lucruri personale.
Şi acum, ajung în sfârşit la afirmaţia din titlu. Inspectorul **** mi-a spus că din lipsă de dovezi (wtf!!!) cei care au fost în vizită de lucru pe la mine, sunt în libertate. Că nu au putut face dovada indubitabilă şi irefutabilă în faţa judecătorului că între PC-ul recuperat din casa unuia dintre hoţi şi persoana mea există o legătură. Dovadă pe care eu am obţinut-o în 3 ore, Poliţia Română n-a putut-o accesa timp de aproape 9 luni de zile. Exemplu clar al devotamentului în muncă al naţiei române!
Şi întrebarea mea acum ar fi: oare eu ar trebui să pun la dispoziţia poliţiei dovezile tocmai recuperate? Este asta o are o obligaţie? Le sunt dator măcar cu atâta lucru? Pentru că dac-aş şti că vor folosi la ceva, acum m-aş duce. Dar, tare mai sunt sigur c-ar fi degeaba …