Corporatism între frustrare și inspirație

Definitorii pentru un corporatist de succes sunt elementele simple, regulate, repetate până la perfecțiune, încadrate exemplar în legendarul 9-17.

Lucrând într-o corporație ești tot timpul sclavul procedurilor stricte și de nedepășit. Politica companiei îți este biblie, coran sau veda unică și inegalabilă.  Dress code-ul îți este impus iar la întrebările clienților/ furnizorilor, răspunsurile îți sunt sugerate. Standardele și regulamentele interioare, oficial îți recomandă și neoficial îți impun, fiecare mișcare pe care o faci. Productivitatea muncii și eficientizarea personală sunt singurii parametrii pe baza cărora ești cuantificat la sfârșit de an.

Încastrați în cubicles sau exemplar aliniați în open office-uri, individualitățile ni se reduc și tind către zero. Personalitățile ni se asimilează și ni se uniformizează, până la meniu unic în pauza de masă. Liniaritatea devine politically correct și suntem încurajați să bagatelizăm orice eventuală problemă personală apărută în timpul programului. Pe calea glorioasă a progresului suntem zâmbitori mânați și elegant cravașați de ziua de salariu.

Valorile companiei sunt epice și fundamentale: inițiativă, preocupare, creativitate, stimulare, integritate, individualism. Deși oamenii, principalul atu al companiei, sunt de mult niște zombies fundamentali. Drumul către glorie, deși pavat cu intenții bune, sfârșește iremediabil în plafonare și dezinteres. Inspirația și creativitatea, caracterul și combativitatea, cândva atu-uri principale și definitorii, acum zac în sertarul cu agende anuale folosite.

Desigur, asta dacă nu ai un blog pe care să-ți permiți să înjuri corporațiile mișelești, altele decât cea din care faci parte 🙂