În ciuda a tot ce am afirmat de nenumărate ori aici pe blog (de exemplu, ultima dată) trebuie să spun ceva pentru a fi bine înțeleși: blogul nu e confesional. Nu trebuie și/sau ar fi bine să nu fie!
Blogul este o chestie personală de cele mai multe ori. Aici găsești ideile, impresiile, dorințele, gândurile și visurile autorului. Aici primești liber și
necondiționat parte din inima, creierul și sufletul scriitorului de blog. Tot aici iei contact cu imaginația lui, cu durerile lui de măsele, cu frustrările sau emoțiile sale. Toate aruncate de-a valma sau cu logică editorială strictă și conștientă.
Dar, dragilor, nu tot ce găsești pe un blog trebuie luat ca atare. Nu citiți numele autorului și apoi cuvintele-i risipite și nu faceți legături acolo unde acestea nu există. Și pe blog, ca și în viață, unele cuvinte sunt ne-puse în ghilimele cu bună știință. Cel ce scrie este și el om și-și poate permite să se mai pună-n paranteze când are chef și să elucubreze intens pe o temă dată, de plăcere.
De exemplu, Vali Petcu are 2 articole despre Cum să nu fii prins când înșeli sau Ce faci când ești prins înșelând. Asta nu înseamnă urmând logica de mai sus, că bloggerul respectiv vorbește din experiența proprie, da? Și exemplele pot continua dar sper să se fii înțeles. Și, data viitoare când vi se pare ceva altfel aici pe blog, dați-mi un mail sau un telefon și întrebați-mă direct ca să evităm niște faze stupide.