Parfum de poveste

Îl simţea deja de câteva zile.

Îl căuta şi nu-şi mai găsea liniştea până nu-l simțea în preajma lui.

Era agitat şi irascibil şi, deşi nu-i plăcea să recunoască, chiar puţin dependent.

Suferea în lipsa lui ca un fumător după aroma otrăvii preferate.

Îl simţea fizic pe pielea lui, pe hainele lui, în părul lui începând de la prima oră a dimineţii până târziu în noapte când pleca la culcare.

Ar fi putut să-l recunoască oricând și inconștient chiar i se părea că o face pe stradă, în autobuz ori prin magazinele cu lumini multe şi domniţe încordate dar zâmbitoare.

Deja dura de 2-3 săptămâni şi n-ar fi putut să spună cum apăruse.

Ştia doar că are legătură cu tipa cea nouă.

Cea care tocmai se angajase la ei şi care, ori de câte ori, se întâlneau îi zâmbea.

Trebuia să aibă legătură cu ea având în vedere sincronizarea apariţiei ei cu asaltului noi miresme asupra psihicului său.

De fapt, era ferm convins că parfumul care-l înnebunise era al ei şi numai al ei. Şi, ori de câte ori îl simţea fizic sau imaginar, nu-şi putea reprima imaginea sânilor ei fermi penetrându-i universul.

Nu avea nicio cale de scăpare mai ales că biroul ei era la doar 2 paşi de al său.

Şi de altfel, nici nu-şi dorea să scape.

Se trezea visând la o cafea alături de ea. Altă cafea decât cele pe care le beau afară la ţigară, împreună cu colegele ei.

Continua visarea cu ochii deschişi şi şi-o imagina ieşind de la duş îmbrăcată doar cu parfumul care-i obseda organicele simţuri.

O simţea uneori privindu-l insistent şi fierbinte şi nu-şi putea stăpâni tremuratul mâini pe mause.

În plus, trebuia să aştepte minute bune înainte de a se ridica de la birou fără teama de a-i fi deconspirată slăbiciunea.

Începuse să-i placă joacă imaginară cu ea.

Şi pentru că era joaca lui şi regulile tot ale lui apropierea fizică de deţinătoarea parfumului magic i se părea iminentă.

Şi neliniştitoarea totodată, tocmai de aceea amânarea acesteia nu i se părea deloc nefirească.

Deși mai era şi soţia de acasă.

Faţă de care se simţea un pic vinovat pentru virtuala infidelitate.

Vinovăţie care însă se atenua pe zi ce trecea.

Se visa divorțat de ea sa şi liber să-şi încerca norocul şi să se bucure în linişte de iminenta victorie repurtată.

Victorie simplă şi obligatorie aşa cum şi-o imagina. Că doar era jocul lui. Şi regulile lui.

.

.

.

Toate astea au încetat însă, brusc şi fără preaviz, într-o dimineaţă.

Parfumul care-i transformase radical viaţa, dispăruse.

Şi odată cu el apăruse în baia lor, un nou săpun lichid cu o miasmă complet diferită.

Şi cu o poveste complet nouă …

Andreeea