Drumul până și din Macedonia l-am făcut cu un autocar. Curat, frumos, 
spațiu suficient. Șoferi experimentați, îmbrăcați decent, cu grijă și de mașină dar și de pasageri. Nu multă școală (deh, șoferi) dar suficient de cunoscători în a învârti volanul intern și/sau internațional (deh, șoferi). Toate bune și frumoase pe drumul lung până la granița Bulgaria – Macedonia. Moment în care șoferii constată surprinși că GPS-ul lor nu avea harta Macedoniei. Asta cu o destinație stabilită cu peste o lună înainte …
A doua are legătură cu noua aripă a aeroportului Henri Coandă. De 2 ori am venit pe acolo în ultima lună, de ambele dăți scară rulantă care te întâmpină după prima ușă era … oprită. Prima poartă de intrare în România, în cel mai mare aeroport al țării. Genială a fost fața unuia dintre cei cu care am venit (nevorbitor de română) și care primul fiind în fața scării rulante, văzând-o oprită, s-a oprit și el căutând, săracul, o altă cale de acces. La zâmbetele îngăduitoare ale celor din jur, urcă jenat de gafa pe care tocmai a făcut-o …
Foto via