Cristi Chivu a ales să se retragă de la echipa națională. De la ce a mai rămas din ea. A făcut-o trimițând o scrisoare federației. Ce a mai rămas
din federație.
De când a fost făcut public conținutul scrisorii acesta acesta a fost cea mai importantă știre a zilei. Urmată desigur în planul doi, de înjurăturile adresate, la pachet, fotbalistului. Care dovedește că are cap nu doar pentru a și-l folosi pe dreptunghiul verde când urmărește o minge ci și în afara acestuia când trebuie să gândească și pentru el.
Demisia lui Chivu se produce într-un moment cel puțin ciudat. Selecționerul Lucescu spune că va pleca după meciul de peste 2 săptămâni cu Bosnia indiferent de rezultatul acestuia. Directorul FRF Lupescu și-a depus a depus și el o cerere. De concediu. Concediu care se va termina după meciul cu Bosnia. Toate acestea se întâmplă s-au stârnit după ce președintele Sandu a început să caute, un nou, înlocuitor pentru selecționer. Coincidență?
Indiferent de cele de mai sus, prea puțini sunt de partea lui Cristi și încearcă să înțeleagă de ce a ales să facă el acest gest. Și mult mai puțini sunt în stare să respecte decizia fotbalistului, să-i mulțumească pentru ceea ce a făcut și să meargă mai departe. Să fie de acord că omul Cristi Chivu a obosit să nu poată să facă ce știe mai bine și a acceptat că vine o vreme în viață când trebuie să cobori de pe statuie pentru a fi un simplu spectator.
Respect Cristi Chivu! Și mulțumim!