Facebook, every day

Eu n-am o relație serioasă cu Facebook. Am cont, am profil actualizat cu informații suficiente și am și vreo 2 poze ca să știe lumea că sunt chiar eu. Am chiar feed-ul de la blog ca să nu par vreun mutulache și să am și eu ceva pe wall de-al meu. N-am zeci/sute/mii de prieteni luați la kilogram și aduși să dea bine la recensământ. Sunt doar câțiva  și buni. Nu prea știu ori nu-mi prea place nici să dau Like. Sunt prea mulți cei…

Scârba de România

Habar nu am cum trăiesc alții în țările lor, natale sau împrumutate. Nu știu cum sunt conduși de către aleșii lor sau de ce își aleg conducătorii. Nu cunosc legile care-i guvernează, nici drepturile sau obligațiile pe care le au ca cetățeni ai țărilor respective. Trăiesc singur în negura anilor, în fundul peșterii mele, situată în vârful celui mai înalt munte, la distanță mult prea departe de orice urmă de civilizație. N-am ales să mă nasc aici, să cresc aici, să trăiesc aici! N-am avut…

Drama din spatele premiului

  The defendant was an immense man, well over 300 pounds, but in the gravity of his sorrow and shame he seemed larger still. He hunched forward in the sturdy wooden armchair that barely contained him, sobbing softly into tissue after tissue, a leg bouncing nervously under the table. In the first pew of spectators sat his wife, looking stricken, absently twisting her wedding band. The room was a sepulcher. Witnesses spoke softly of events so painful that many lost their composure. When a hospital…

La ceas de noapte

În ultima perioadă am scris prea mult. Prea multe. Din păcate, sau din fericire, am făcut-o noaptea. În pat. Fără laptop și/sau caiet. Am scris și rescris, corectat și adăugit, șters și revizuit. Fără milă și fără regrete. Liber și onest. Fără minte și fără prejudecăți. Am salvat, arhivat și închis bine colțul acela din creier. Cele mai multe din aceste elucubrații nocturne nu le voi scrie aici, probabil, niciodată. Sunt lucruri nu neapărat prea intime, nici măcar suficient de grotești sau mirobolant de șocante…

The Town (2010)

Anul 2010 din punct de vedere cinematografic nu m-a excitat maxim. Am văzut multe, prea multe filme proaste. Umflate, mediatizate, vorbite, discutate, înjurate, reclamate and else. Dacă stau și mă uit în urmă, sunt prea puține cele care mi-au plăcut. Mult prea puține de la an la an, sau poate-i doar o părere… Zilele trecute (mai exact nopțile trecute) cât am stat pe-acasă, pe lângă plug, am băgat iarăși filme. Multe și fără discernământ. Am făcut curățenie pe hard și-am ronțăit. Din păcate nici măcar…

Artificii

Deși de câțiva ani buni (deja!) comercializarea artificiilor nu mai este permisă, în fiecare an la miezul nopții un adevărat arsenal se dezlănțuie. Sunete, lumini, zgomote numai bune să sperie și cel mai înfricoșător monstru care ar face marea greșeală să se aventureze prin vreun colț de lume populat de humans. Și totuși, fac eu oare parte dintre ultimii oameni de pe pământ care preferă să sperie monștrii de mai sus doar cu artificii simple de genul celor de mai jos? Nu de alta dar,…

Remediu pentru mahmureală 2011

nu este universal valabil şi mai exact se aplică minunat doar la dimineața de după revelion vine din capitala unui fost imperiu, momentan destinație ideală pentru românashul cu pretenție de cocalar wannabee merge bine cu o canapea moale care să permită o ațipeală de 2-3 minute (nu mai spuneţi la nimeni!) locul de desfășurare este unul din obiectivele de pe lista-mi în 2011 (cocalar wannabee am spus!) puteți să-mi spuneți oricum, dar de astăzi mai am ceva pe my bucket list Ce să fie, ce…