Archive for Iulie, 2009

(Scriu exact în timpul penultimei etape, cu puţin înainte de a începe ultima căţărare de categorie specială din acest an, aşa că s-ar putea uneori să-mi pierd ideile cu un ochi la ce se întâmplă acolo)

De-a lungul ultimilor 3 săptămâni ale Turului Franţei am tot susţinut cu tărie că Lance Armstrong are prima şansă în a câştiga turul şi anul acesta. De ce?

Păi iată care ar fi faptele pe care m-am bazat în afirmaţia mea, acum când jocurile sunt în proporţie de 95% făcute:

• LA dacă a fost dopat timp de 7 ani şi nu a fost prins, deşi a tot fost testat de sute de ori, mare lucru.
• LA a câştigat o groază de bani, faimă, recunoaştere, celebritate etc datorite celor 7 victorii din TDF.
• LA nu moare de foame, ba chiar face o groază de bani pentru fundaţia sa însă revenirea sa în activitate îi va oferi cu siguranţă ceva milioane în plus.
• LA zice că văzând calitatea cicliştilor care aleargă în tur, se întoarce să câştige pentru a 8 oară Marea Buclă. Oare va fi la fel de dopat ca în celelalte 7 ediţii?
• LA vine să alerge pentru cea mai puternică echipă din ciclismul mondial.

Aşadar, vine texanul să se dea mare-n turul Franţei 2009. Multă lume îl înjură şi mai multă lume îl aplaudă. Turul capătă o nouă importanţă pentru toată lumea, televiziunile fac rating nebun, comentatorii şi analiştii fac spume la gură/mână, toată lumea stă cu sufletul la gură etapă după etapă, spectacolul este asigurat.

Ce s-a întâmplat în ultimele 3 săptămâni am văzut cu toţii. În clipa de faţă LA este pe locul 3 în urma coechipierului deja campionul Alberto Contador şi a viitorului campion (pariu personal!) Andy Schleck . Pe munte a fost doar cu puţin mai slab decât lupii tineri, cu doar 4 minute în 3 săptămâni. Asta oare  să fie tăria lui LA încă dopat? Sau a lui LA după o pauză de 3 ani fără competiţii în picioare? A ciclistului cu 10-15 ani mai în vârstă decât ei, şi care încă mai are Oo să se războiască cu ei.

Eu eram ferm convins că LA ştie încă de la început în ce se bagă şi vine chitit să câştige, având tot suportul echipei sale. Sau că revenirea lui nu este decât fix o lovitură de imagine, menită pentru a-l readuce pe LA în atenţia mass medie urmând ca pe baza acestui nou capital de imagine acesta să-şi dezvolte planurile viitoare. Oricum nu venea doar pentru a se afişa şi a face poze…

(pauză aproape o oră pentru finalul de etapă de la Mont Ventoux- btw, cea mai frumoasă din TDF 2009)

ci pentru a-şi respecta numele şi renumele mai ales.

N-am fost niciodată fan LA. La fiecare început de tur aveam un preferat: Marco Pantani, Santi Botero, Paco Mancebo, Ivan Basso au fost unii dintre cei care s-au bătut, în numele meu , de-a lungul timpului cu LA dar pe care acesta i-a lăsat în urmă, dintr-o simplă ridicare din şa, deja celebră. De aceea, şi-a câştigat respectul meu. Şi atenţie, este unul dintre puţinii ciclişti de mare performanţă din ultimii 10 ani, care nu a fost depistat dopat. NICIODATĂ! Al doilea motiv, pentru care merită respectul meu. Şi al treilea motiv, îl reprezintă omul Lance Armstrong şi povestea vieţii lui.

Lance Armstrong locul 3 în Turul Franţei 2009. Pentru orice alt ciclist o performanţă deosebită cu care s-ar fi putut mândri toată viaţa. Pentru el, însă beneficiile acestui loc 3 sunt cu totul altele. Şi nu se va opri aici. Anul viitor cu o nouă echipă făcută special pentru el, Turul Franţei va fi cu totul altul decât acesta.

De aceea, Lance Armstrong!