Postul ăsta nu e pentru tine

Mie-mi plac blogurile  în general (și al meu în special :D) pentru că este cea mai răspândită și acceptată modalitate de exprimare a oricui este dornic s-o facă. Nu trebuie decât să vrei s-o faci, să ai ceva de spus și imediat vorbele, ideile, părerile tale zboară în lumea largă. Oricine le poate prelua, completa sau comenta pentru a le îmbunătăți sau diversifica.

Pe lângă asta, orice lucru mic și neînsemnat poate fi învelit și livrat ca un mare eveniment, o superbă întâmplare sau un nemaivăzut și unicat breaking news. Se fac analogii ale chibritului așa de pompoase și sforăitoare cu replici și comentarii demne de o carte a recordurilor nefericite. Se spală cadavre și se pescuiesc ciozvârte cu dezinvoltură și naturalețea lui 4 x 4 = 16!

Dar, poate mi se pare mie, lipsesc aproape cu desăvârșire chestiile sociale pe bloguri. Și aici vorbesc în special despre Ploiești pentru că aici știu cum stau lucrurile deși cu siguranță ce voi spune în continuare este valabil și pentru mare parte din restul țării. În afara unor schimburi de cărți întâmplătoare, a unor lecturi urbane sporadice, niște freehug-uri anemice, un flash-mob pricăjit și ciudat care au fost chestiile sociale generate sau promovate prin intermediul bloggerilor?

Și aici vorbesc despre o reală implicare a bloggerilor în educarea și/sau stimularea comunității în cadrul căreia trăiește. Despre atenționări prin intermediului blogului asupra derapajelor (de orice natură) descoperite de către proprietarul blogului. Despre penalizarea oricărei deviații de la normalitatea cotidiană. În primul rând, folosind blogul apoi folosind comunitatea bloggerilor trecând apoi la implicarea întregului online pentru a obține în final, un lucru mai bun pentru toată lumea, nu doar pentru blogger, prietenii acestuia ori cunoștințele din domeniu.

Cum ar fi o asemenea campanie împotriva nepăsării autorităților în privința puradeilor care toată vara se scaldă în lacul de la Sala Sporturilor? Sau dacă am lua atitudine la orice nesimțit care-n miezul zilei scuipă seminţe alături de noi în autobuzul 30? Cum ar fi dacă am porni o campanie împotrivă tuturor celor care aruncă gunoaie pe jos: de la biletul de autobuz, la ambalajul de înghețată, de la mucul țigării, la bidonul de suc golit, din centru până-n faţa blocului? Cum ar fi să nu le mai permitem taximetriștilor nesimțiți să facă legea în trafic? Sau dacă am obliga primăria să ne asigure iluminatul stradal, cel puţin pe strada fiecăruia dintre noi?

Știu, sună utopic ceea ce spun eu acum. Din asta nu ies bani. Asta înseamnă implicare personală. Ieșire din zona de confort. Luare de atitudine. Astea se fac, desigur, foarte ușor de la tastatură în miez de noapte, dar în viața reală sunt greuuu de dus la capăt. Din asta nu se câștigă cel mai adesea, nimic palpabil. Nici faimă, nici RT-uri, nici like-uri, nici măcar fane dornice de se … mințe sărate. Tocmai despre asta am scris în titlu că Postul ăsta nu e pentru tine.

Doar că aș fi curios cam despre ce credeți voi, cei 13 ploieșteni care mă citiți și aveți și bloguri, că s-ar putea face o campanie în termenii expuși mai sus? În orașul acesta așa cum îl cunoașteți, fiecare separat. Cu oamenii care ne înconjoară după cum îi cunoașteți voi, pe fiecare în parte. Ați arăta că pe lângă ceea ce bloguiți zilnic conștientizați și sunteți deranjați de ceea ce nu-i ochii în imediata voastră apropiere. Ați trece de la jalnicul las că merge și așa la motivaționalul pot, vreau și trebuie să o fac! Măcar acum, aici, 2 minute.

O idee de fiecare ar fi suficientă pentru început, mulțumesc! 🙂