Blog

Politică pe băț cu(-n) Pic și Boc

În ianuarie 2009 (!!!) ceea ce întrevedeam de câteva luni că se apropie inexorabil, ne-a lovit. Era un cuvânt ciudat și avea mare legătură cu americanii pe departe dar și cu clienții noștri vest europenii pe mai aproape. I se spunea CRIZA și nouă avea să ne aducă multe zile libere și -20% din salariu. Bonus! :) Era criză deci, buget de austeritate și firma nu mai avea nici bani de cafea. Strângea din buci greu fiecare bănuț și nu mai irosea nimic cu și/sau pentru ai săi angajați pentru că deși eram și noi europeni … da’ pentru cine nu știa/europenii, pe la noi, au spor de lumea-a-treia…

Am înțeles-o și am început să mă laud cu noua mea prietenă, criza, și-n stânga și-n dreapta. Toți se uitau la ea ca la circ și deși eu chiar încercasem s-o vopsesc frumos să dea bine, scuipau în sân și plecau mai departe că doar nu putea atâta lucru să-i rețină pe ei. Și toate astea, desigur, în timp ce în jurul nostru bravadă în mass-media, guvernu’ face media / Trăim bine, să mor eu, asta-i concluzia …

Vremea a trecut și lucrurile la mine la firmă și-au revenit, zilele libere erau de mult istorie și totul revenise aproape la normal. Ba chiar începusem să dăm la sapă mai abitir ca înainte. Până și prietena mea a început să se dea dispărută, ba se făcea că are treabă prin altă parte, ba chiar zicea că să nu ne grăbim că doar avem atâta timp de stat împreună … până când într-o bună zi aflu că urma să vină să locuiască permanent și pe o perioadă oarecum nedeterminată, la mine-n țară. Ridicați drapelu’ sus, sus, să se vadă/Scrieți pe el “România e de pradă”

Zilele trecute aflu că vechea mea prietena, de care mă străduisem din greu să uit, avea  de gând să se răzbune pe mine pentru că-i scăpasem așa ușor și promitea să mă ardă bine de tot de data aceasta, cu ajutorul unor iluștrii incompetenți care se vor lăuda peste ani (prin pușcării, sper) cum au distrus ei o țară, după cum urmează:

  • 25% din salariul soaței
  • 15% din pensia părinților mei
  • oricâtdemult% din alocația copilelor mele

și poate mai mult decât toate astea deși toată lumea e în prag de disperare/ Și copii voștri cheltuiesc banii noștri-n soare…

În seara asta am stat cu ochii beliți la teve ascultându-l pe marele cârmaci mestecând la vorbe și așteptând o confirmare că ziua de astăzi a părinților mei și ziua de mâine a copiilor mei nu sunt chiar  la mâna unor cercopiteci beliți și impotenți psihici. Dar, ca de obicei, m-am înșelat motiv pentru care nu pot să le doresc celor de mai sus În morții voștrii de hoți cu pretenții de lorzi/Genocid cu altă față, să vă văd pe toți morți/ACUM!

PS: citatele le-am luat prin amabilitatea celor de la BUG Mafia de aici și fac parte din nou lansata: Bag pula-n lume și v-o fac cadou! Scârba și ura,furia și lehamitea față de întreaga clasă politică de la noi, îmi aparțin.

Conectați

În ultima vreme am fost, ba din propria inițiativă ba uneori forțat de împrejurări, destul de mult deconectat de la online. Efectiv am fost atât de mult prins cu latele încât chiar și în momentele în care intram pe net o făceam exclusiv for fun și chestii ușurele. Nici pe twitter nu m-am mai agitat după cum poate unii ați văzut că nici pe-aici, pe blog.

am câteva idei despre care aș vrea să scriu, România înconjurătoare îmi oferă zilnic subiecte grase dar nu mai găsesc în mine, momentan, plăcerea. Nu mă mai atrage în mode deosebit mai ales văzând că numărul vizitatorilor pe blog a crescut în ultima săptămână în care eu nu prea m-am băgat în seamă (poate asta era rețeta secretă pentru a avea un blog e succes :) ).

Oarecum în legătură cu cele de mai sus (sau poate, nu!), am văzut un astăzi un scurt metraj, oarecum SF în care într-un viitor oarecare, supraviețuitorii pentru a putea respira/trăi erau conectați la o mașinărie de respirat doi câte doi. Mi s-a părut genial felul că fără a spune un cuvânt, doar din imagini și intenții, câteva fapte și 6 secunde de acțiune tensionată  la finalul filmului am amuțit și am rămas cu ochii-n gol vreo câteva momente. Tâmp. Interzis și mut.

Iată filmulețul (preferabil de văzut în full screen și cu sunet):

YouTube Preview Image

Cum a fost?

Preaplinul zilelor mele

Zilele mult prea pline care au trecut nu m-au îndemnat deloc să mai stau să scriu pe-aici. Dar în seara asta la o privire-n fugă printre pozele ultimei săptămâni nu m-a lăsat inima să nu aleg 2. Nu de alta, dar tare sunt reprezentative pentru o mare parte din preaplinul de care vorbeam mai la început.

Așadar, mai întâi avem o maimuțică la cireșe

la cireșe

și bineînțeles și sor-sa mai mare indecisă ce să calce-n picioare la îndemnurile fotografului: să fie lalelele sau căpșunile
lalele sau căpșuni?
?

Hi-Q la Ploiești

Pe scurt și fără a trage concluzii simpliste, am ales o metodă vizuală pentru a demonstra de ce Ploieștiul a fost cândva republică :)

  • Hi-Q la Ploiești, 30 aprilie 2010, Club Ice.

  • Hi-Q la Arad, 28 aprilie 2010, Club Space.

  • Hi-Q la Timișoara, 27 aprilie 2010, Club Celso.



Sursa afișe: Florin Grozea.

My Friend Is PSA: THE COVE

YouTube Preview Image

PS: asta-i mai veche dar pe aceeași temă.

Sondaj diacritice

Cei care mă mai citiţi din când în când ştiţi că eu am ceva personal cu diacriticele. Aşa că sondajul de mai jos, nu ar trebui să vă surprindă. Despre ce este vorba?

Acest sondaj are scopul de a determina în ce măsură dumneavoastră, consumatorii de conţinut în format electronic, puteţi vedea caracterele respective în forma lor corectă. Rezultatele statistice ale sondajului vor fi publicate (vezi secţiunea „Date publicate”) şi credem că ele vor fi utilizate de creatorii de conţinut pentru a-şi planifica momentul optim de tranziţie către utilizarea caracterelor corecte.

1854 de view-uri pe YouTube

Desigur nu-i un video cu manele sau cu sex, nu-i nici de râs și nici măcar cu fotbal. E doar tristă realitate …

YouTube Preview Image

Via

Nunta din cartier

Azi a fost nuntă-n cartier.

Desigur fiind sâmbătă, abia ieșiți din postul Paștelui nu a fost DOAR o nuntă în tot cartierul. Numai că eu despre una știu sigur c-a fost. Și nu pentru c-am luat parte sau pentru că i-aș fi cunoscut vreun pic pe fericiții nuntași. Am aflat pur și simplu pentru că, asemeni întregului cartier, i-am auzit. Pe lăutari. Pe lăutarii aflați la peste 200 de metri de mine. În spatele a vreo 10 blocuri, câțiva zeci de pomi, niște parcări și termopanele din dotare. Timp de peste 3 ore cel puțin (când am ajuns eu acasă pe la 2PM petrecerea era în toi).  Și muzica a curs, cum vă spuneam cu dărnicie și chiar gratis peste întreg cartierul. Cu doar foarte puține perioade de liniște datorate probabil, pauzelor de cafea binemeritate artiștilor.

În tot acest timp nimeni nu i-a deranjat. Nici măcar poliția nu s-a interesat de zgomot sau măcar ce-i cu trotuarul blocat de performerii cântăreți. Poate pentru că nuntași aparțineau unei minorități?(da, erau țigani!) Sau poate pentru că manelele care au răsunat vesele le plac la 99% dintre români și era mare păcat să priveze atâta populație de ceva gratis, moral și care nici măcar nu îngrașă?

Dar dacă de fapt, pe mine m-a deranjat DOAR faptul că s-au cântat manele? Dacă se cânta muzică simfonică, sau un metal-rock, dacă performerii erau cei de la BUG Mafia sau de ce nu chiar profesoara mea de dans mai scriam eu acest articol pe același ton?

Oare că eu sunt de vină …?