Blog

Acum câteva minute mi-am dat seama că primele 20 de zile de când am făcut cunoștință, în felul meu propriu și  cu dobitocul, s-au cam dus.

Dac-ar fi să fac o retrospectivă a acestor 20 de zile mi-ar fi destul de greu. S-au întâmplat destul de puține lucruri efectiv însă intensitatea și importanța acestora sunt, pe plan personal cel puțin, copleșitoare. Voi încerca totuși, acum când amintirile-mi sunt încă proaspete, în speranța că peste ani voi zâmbi cu plăcere rememorând evenimentele:

• Primele 2-3 zile, au fost sub semnul calmantelor – aduse de-acasă că era criză, al vânătăilor care creșteau de la o oră la alta și-al investigațiilor medicale de tot felul. Destul de greu în a-mi aminti efectiv amănunte ale acelor zile și a spune ce și când s-a întâmplat. Mi-aduc aminte clar însă, mulți vizitatori cu fețe lungi când dădeau cu ochii de mine și multe telefoane cu tot felul de voci.
• Următoarele zile sunt cele de după operație, zile în care scârba mea profundă față de bugetarul nesimțit  care-mi avea viața/sănătatea-n mâini, a atins cote maxime. Amintirile acelei perioade sunt mai mult decât vii și dureroase dar mi-am promis să nu scriu despre ele aici, pentru a le face să dispară cât mai rapid.
• Ultima perioadă este cea pe care mi-o petrec de 10 zile acasă într-o stare de semi-invaliditate, cu o mână imobilizată și cu cealaltă aproape de nefolosit pe motiv de … stângăcie. Perioade lungi de orizontalitate, umplute cu tone de filme, perioade scurte de fun cu fetele și plimbări mai lungi sau mai scurte pentru a face pe plac sistemului. Durerile de cap sunt tot mai scurte și mai rare, durerile din braț continuă să-și facă de cap din inerție.

Una peste alta în aceste ultime 20 de zile mă mândresc cu:

• cantități incredibile de fructe consumate. Fără exagerare, porția pe 1-2 ani am consumat-o în ultimele 2 săptămâni lejer. Și mi-a făcut și plăcere
• 0 (zero!!) alcool și țigări. Cea mai lungă perioadă de abstinență din, poate, ultimii 15-20 ani. Nu sunt încă pe deplin convins de plăcerea generată de acestă sobrietate, dar nici nu mă plâng
• fii-mea cea mică a învățat un cuvânt nou, pe care-l spune râzând, doar când se uită la mine: tatiiiii! Și a mai învățat să nu se mai sperie de brațul meu bandajat și chiar să-l mângâie ușor …
• o neașteptată dar binevenită perioadă de dezintoxicare de calculator. Cele 12-14 ore de holbat în monitor au devenit acum 1-2, maxim 3. Și da, se poate!!!
• pe lângă cele de mai sus și multe altele, o deosebită plăcere o resimt acum când reușesc să mă spăl pe dinți omenește, să mă bărbieresc din ce în ce mai bine ori chiar să-mi închei nasturii de la cămașă, singur. Bineînțeles, cu stânga din dotare doar!!!

Și schimbul a toate astea prietenul meu, dobitocul, riscă doar o amendă modică și maxim 30 de zile fără permis de conducere… Maxim, am spus!