42, pentru cine nu știe …

… este răspunsul la viață, univers și toate celelalte 🙂 ! Întotdeauna am fost fascinat de acest răspuns. Nu și de cifră! De astăzi m-am procopsit. Cu cifra, nu cu răspunsul!  E a mea și o s-o țin la mine, cu puțin noroc :P, pentru restul anului ce urmează. Răspunsul o să-l mai caut încă 42. Just for your info, eu am început petrecerea pe ritmurile de mai jos.. 42! Și mândru 🙂

Îmi place circul dar nu când e gratuit

De mult, tare de mult voiam să scriu despre circul cel care acompaniat de pâine umple burțile poporului. Și nu despre circul oferit de curvele parlamentare ci despre cel oferit, cu sau fără voia sa, de sportul românesc.  Și nici nu vorbesc despre acel sport cu care încep, se continuă și se termină jurnalele/ziarele/site-urile de sport din România. Despre Simona – nume de cod – parcă aș vrea să vorbim. În special cu cei care habar știu ce înseamnă un lung de rever în cross…

Arta de a a cere

Eu nu știu să cer. Fapt! Nu știu de ce nu știu să cer. De frică? De rușine? De teama de a nu fi refuzat? De a nu dezamăgi? Habar n-am! Poate așa am fost crescut în cei 6 ani acasă sau poate așa m-am auto-educat eu după aceea, nu știu! Cert este că nu o dată am răbdat de foame când aș fi putut să cer de mâncare. De câteva ori aș fi putut să dorm încălzit, dar n-am cerut. De alte zeci de…

Cel rău, cel prost sau cel bun?

Cel rău este cel mai prost! La începuturi, n-ai cu cine și nici nu știi. Când vrea reușește să te … cu boltă, când nu ține neapărat îi iese oricum. Dacă te duci la el să-ți fie bine, cu siguranță o să-ți fie rău. De cele mai multe ori, chiar mânat de intențiile cele mai bune, reușește să strice orice ciorbă în care-și bagă nasul. Deși se jură că îi pare rău, îi vezi inima crescând când se mai întâmplă s-o dai de gard. Horoscopul…

După 7 ani

Azi, mai mult decât în orice altă zi a vieții mele, sunt macabru dar îmi permit. Conform tradiției strămoșești după 7 ani te dezgroapă. Eu n-am avut norocul ăsta și pentru că azi încă merg prin viață să și cântăm pentru asta. Voy camiando por la vida, sin pausa, pero sin prisas Procurando no hacer ruido, vestio con una sonrisa, sin complejo ni temores  

Despre 13 Reasons Why

Am scris și am rescris, cel puțin 7-10-13 motive pentru care recomand acest serial. Și din punctul de vedere al copilului, și al adolescentului și al părintelui care s-au recunoscut pe undeva prin cele 13 episoade. Și cum le-am scris, la fel de repede le-am șters. L-am văzut în ultimele 3 nopți în special, fără să-mi fie milă de zombie-ul care aveam să fiu ziua următoare. Și fără să reușesc să adorm cel puțin o jumătate de oră după. De teamă, milă, curiozitate, speranță ……

Tu în ce zile înveți să mori?

Ricardo Simpler este proprietar al unei companii braziliene cu o cifră de afaceri anuală de câteva zute de miliane de dolari anual. Om, care, la un moment dat în viață a decis că vrea mai mult să împartă din banii pe care-i face, în timp ce-i face, în loc să facă mai mulți. Ciudat, nu? Ricardo este un om cu un emply bucket list. Și asta doar pentru că, spre deosebire de noi ceilalți, a avut grijă să mai și ia taie de pe listă…

Pariurile online – formă de distracție?

În topul distracțiilor preferate ale românilor pe lângă farmacii, case de amanet și agenții bancare în ultimii ani au început să urce cu repeziciune pariurile. Sportive sau nu, online sau nu cine nu pune 1-2 bilete dacă nu zilnic, cel puțin săptămânal nu e bărbat. N-are subiect de discuție la ieșitul în oraș cine nu știe ce înseamnă 2,5+ sau liniile asiatice. Oricine cunoaște pe cineva care ori a câștigat o mică avere pariind 2 lei ori a fost la 2 minute/ 1 corner/ blat…

Let it be, 2017!

Dorințe în noaptea dintre ani nu mi-am mai pus demult de când m-am împrietenit cu lichidele care te ajută să treci de frig pentru că le beam uitam whatever. Planurile de viitor serioase se fac pe 4-5 ani în avans și nu prea se pupă cu trăiește clipa mea. Speranțe pentru un an nou mai bun am întotdeauna, dar fără succes … Rezoluțiile serioase din ultimii 4-5 ani n-au avut nicio tangentă cu realitatea. Așa că, pentru integritatea mea psihică pentru anul ce tocmai a…

Cine ne face mai buni?

Poate faptele pe care le facem? Poate vorbele pe care nu le spunem? Poate părerea celor departe de noi din conversațiile cu cei apropiați nouă? Poate copiii noștri și chiar dacă nu astăzi, poate mâine? Poate că prietenii noștri, familia noastră, credințele noastre, visurile noastre? Poate filmele pe care le revedem, muzicile pe care le fredonăm, poeziile pe care le-am uitat? Cărțile pe care le-am citit și științele în care am crezut? Poate șefii din ce în ce mai puțini? Banii întotdeauna mai rapizi decât noi? Cadourile…

Trecea o dronă prin Ploiești

{{unknown}}N-am mai scris de mult despre Ploiești și ale sale (câteva) lucruri faine care se încăpățânează să se întâmplă pe aici. Doar că primăvara asta a adus și o dronă (sau chiar două!) pe deasupra orașului și mă gândeam să vă arăt ce-au filmat în calea lor, poate vă place. Începem cu primul pasaj rutier suprateran din România. Știu că sună trist să ne bucurăm că avem așa ceva. Știu că prin alte părți așa ceva se construia poate acum 100 de ani. Știu c-a fost…

Trăitor în România

Închipuiți-vă următoarea declarație făcută de un parlamentar român în luna mai a anului 2016: „Nu sunt împotriva chimie organică, dar eu, ca părinte, vreau să-mi dau acordul scris pentru că vreau să ştiu cine predă acea oră de chimie organică copiilor mei, vreau să ştiu dacă acea persoană nu este cumva orb, vreau să ştiu dacă acea persoană e pregătită pentru aşa ceva şi ce conţine acea oră de chimie organică” Închipuiți-vă același parlamentar român pus în fața înșiruirilor de hidrocarburi. Scos la tablă pentru a…