Ce urmează după ce ne-am oripilat la Straja?

Toată agitația generată de gestul animalic al unui interlop (numele nu are importanță) este sublimă și degeaba.

Pentru că nu este nici prima și nici ultima dată când așa ceva NI s-a întâmplat.
Cei mai mulți dintre noi am fost deja la ora 2 jumate în locul acela. Câțiva dintre noi ne-am luat pumnii ăia în față și ceilalți dintre noi am privit impasibili sau ne-am întors capul în cealaltă parte în secunda doi. Restul dintre noi i-am acordat fetei primul ajutor, recunosc, pentru că o cunoșteam și nu pentru că ar fi fost un om care avea nevoie de el.
 Acum recunoști că ai fost acolo? 🙁
Avem nevoie de #colectiv sau de accidente stupide sau de pumni în față pentru a ne schimba și a recunoaște public sau mai ales în oglindă că nu suntem chiar bine. Că CEEA ce facem, CUM facem și DE CE facem nu sunt nici pe departe normalități pe care să le înscriem în manualul de instrucțiuni al vieții de predat copiilor noștri  sau nici măcar cel de bune practici cu care să ne prezentăm la cel de sus/jos.
Cu mult mai înfricoșător lucru este însă să vezi atitudinea aceluiași personaj față de forțele de ordine ale statului..
Am învățat oare ceva de la luarea de poziție a Mirunei Inel? Sau de la DJ-ul prost de gură și băgător în seamă când nu-i treaba lui? Sau poate de la jandarmul care trebuie să aplice legea doar în timpul orelor de program? Sau de la masa mută a celor prezenți? Dacă fata aia murea acolo pe loc aveam oare parte de un linșaj (absolut!!!) justificat? Doar moartea ne mai poate mișca?
miruna_inel
Imaginea de mai sus este de două ori mai frumoasă datorită celei care apare în peisaj. Aduceți-vă aminte ultima dată când ați văzut așa ceva cu ochii voștri. Și aduceți-vă aminte și de cel care scuipa coji de semințe lângă voi și de faptul că ați întors capul în secunda doi și nu i-ați zis nimic.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.