De ce e nasol să ai principii

Dacă ai principii, ajungi la timp la o întâlnire. Și e nasol că trebuie să ceri socoteală celorlalți care-și arog dreptul de a întârzia la aceeași întâlnire 30,45 sau 4859 de ore. Că doar ei au probleme și doar ei au situații neprevăzute care-i determină chiar să sară peste o întâlnire confirmată cu 90 de minute înainte. Și, cum spuneam, e nasol să le bați obrazul celor de tipul ăsta, pentru că tot tu ești ăla care nu înțelege

Dacă ai principii, ai idei și argumente care să le susțină, de obicei proprii. Și e nasol, când, într-o lume populată de pelicani să te trezești că vorbești pe baza unor argumente sau conexiuni logice, a unor informații verificabile sau, doamne ferește, a unor experiențe personale asemănătoare. Și, mda, nu pică deloc bine când și demonstrezi că ai dreptate …

principiul

Dacă ai principii, gradul de acceptare și/sau înțelegere a cretineilor din jurul tău este teribil de mic. Și e nasol, mai ales, că densitatea  acestora pare să fi atins norme record în ultimul timp iar orice metodă de a le tăia nasul luat la purtare este catalogată irefutabil drept o abominabilă lipsă de empatie. Și, deci, nu te cauți tu puțin la glanda emoțională?

Dacă ai principii, reziști destul de greu să fii călcat în picioare. Și e cu atât mai nasol când bocancii care o fac nu au altă valoare decât cea a vreunui tată mai devreme coborât de la stână, a vreunui carnet de partid semnat la timpu lui ori doar a vreunei nefericite nașteri în spațiul mioritico-românesc, perfect doar prin definiție. Și, adevărul este că altă logică așa-numitei „dezvoltări personale” decât de a te auto-dresa când chiar merită să te lași călcat în picioare, nu prea văd.

Dacă ai principii, înveți nefericit de repede să recunoști mincinoșii cronici, proștii prin creație, nesimțiții irevocabili, aroganții gratuit, înfumurații de sezon, profitorii de ocazie și alte feluri de maimuțoaie de pluș, mai mult sau mai puțin tocit. Și să trăiești la aceeași masă cu ei nu este întotdeauna cea mai fericită experiență pe care ți-ai putea dori-o. Și când pe piață nu mai sunt locuri decât la mesele celor de mai sus, a-ți păstra principiile pare atât de filozofic …

Dacă ai principii, lupți pentru ele orice ar însemna asta. Și e foarte nasol să o faci zilnic dar știi de ce la sfârșitul zilei viața chiar este frumoasă. Știi de ce te trezești a doua zi dimineață, știi de ce pleci de acasă, știi la cine revii și știi pentru ce a mai trecut o zi.

Dacă ai principii, e nasol doar atâta timp cât te lupți să ți le păstrezi. Uită-te la tine, de exemplu 🙂

2 thoughts on “De ce e nasol să ai principii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.