Dacă ai principii, ajungi la timp la o întâlnire. Și e nasol că trebuie să ceri socoteală celorlalți care-și arogă dreptul de a întârzia la aceeași întâlnire 13, 45 sau 4859 de minute. Că doar ei au probleme și doar ei au situații neprevăzute care-i determină chiar să sară peste o întâlnire confirmată cu cu mult înainte. Și, cum spuneam, e nasol să le bați obrazul celor de tipul ăsta, pentru că tot tu ești ăla care nu înțelege …
Dacă ai principii, ai cel mai adesea idei și chiar și argumente care să le susțină. Proprii! Și e nasol, când, într-o lume populată de pelicani să te trezești că vorbești pe baza unor argumente sau legături logice, a unor informații verificabile sau, doamne ferește, a unor experiențe personale surprinzător de identice. Și, mda, nu pică deloc bine dacă mai și demonstrezi că ai dreptate …
Dacă ai principii, gradul de acceptare și/sau înțelegere a cretineilor din jurul tău este teribil de mic. Și e nasol, mai ales, că densitatea acestora pare să fi atins norme record în ultimul timp iar orice metodă de a le tăia nasul luat la purtare este catalogată irefutabil drept o abominabilă lipsă de empatie. Și, deci, de ce nu te cauți tu puțin la glanda emoțională?
Dacă ai principii, reziști înfiorător de greu să fii călcat în picioare. Și, adevărul este că, altă menire a așa-numitei „dezvoltări personale” decât de a te auto-dresa când chiar merită să nu te lași călcat în picioare, nu prea văd.
Dacă ai principii, înveți nefericit de repede să recunoști mincinoșii cronici, proștii prin creație, nesimțiții irevocabili, aroganții gratuit, înfumurații de sezon, profitorii de ocazie și alte feluri de maimuțoaie de pluș, mai mult sau mai puțin tocit. Și să manânci măcar la aceeași masă cu ei nu este întotdeauna cea mai fericită experiență pe care ți-ai putea dori s-o experimentezi. Și când pe piață nu mai sunt locuri decât la mesele celor de mai sus, a-ți păstra principiile pare atât de idealist …
Dacă ai principii, lupți pentru ele orice ar însemna asta. Și e foarte nasol să o faci zilnic când încă mai crezi că știi de ce la sfârșitul zilei viața chiar este frumoasă. Știi de ce te trezești a doua zi dimineață, știi de ce pleci de acasă, știi la cine revii și știi pentru ce a mai trecut o zi.
Dacă ai principii, e nasol doar atâta timp cât nu te lupți să ți le păstrezi. Uită-te-n jur, de exemplu 🙂
Lasă-i pe ceilalți să se lupte cu principiile tale, nu te mai lupta si tu 🙂
Mă mai apucă și pe mine dorul … 😛