Downton Abbey este un serial britanic despre viața unei familii aristocrate de la începutul secolului 20. Costumele sunt specifice epocii, cutumele sunt respectate la sânge, umorul este neaoș englezesc. Obiceiurile traiului la castel atât la nivelurile inferioare, cele destinate servitorilor, cât și la cele superioare, ale moșierilor, sunt transpuse, poate ideatic, dar cu suficient de mult realism pentru a da viață episoadelor.
Cu toate acestea nimic nu te pregătește pentru experiența deosebită pe care i-o oferă serialul. Personajele, povestea, trăirile, limbajul, accentul, umorul sunt inexprimabile în cuvinte. Folosirea automobilului în locul clasicei trăsuri, dar nu la nunți sau înmormântări, introducerea curentului în întregul castel, dar nu și la bucătărie, apariția telefonului, în inutilitatea lui sau un război mondial care face să dispară cea mai mare parte a populație masculine, inclusiv lacheii sau majordomii obligatorii respectării unor tradiții nobiliare, sunt câteva dintre aspectele secundare ale serialului.
Râzi și plângi alături de niște actori interpretând viața de acum 100 de ani. Râzi la glumele sofisticatei grandmama Isobel și plângi împreună cu umila cameristă Ana. Iubești împreună cu rebela Mary și te renaști odată cu norocosul Matthew. Totul în 4 serii a câte 8 episoade, plus un Christmas Special. Eu, cel puțin, doar asta fac de mai bine de o săptămână.
Downton Abbey dincolo de a fi un serial despre aristocrația englezească este un serial despre familie. Despre iubirile care guvernează o casă, despre căile de urmat atunci când viața nu te lasă, despre dramele unor oameni care dac-ar fi trăit ar fi murit când bunicii noștri nici nu s-ar fi născut. Este o fantezie care aduce un pic de liniște.
Este Downton Abbey un serial pe care-l recomand din toată inima.