Cu sau fără voia dumneavoastră, noi credem că se poate. Se poate să vedem un meci frumos! Se poate și așteptăm o minune! Se poate să facem parte din cel mai frumos public de fotbal din România. Se poate și vrem să fim alături de echipă într-un moment greu. Se poate să visăm! Se poate să sperăm! E minunat ce se întâmplă în Ploiești în apropierea fiecărui meci important al Petrolului. Pentru că sunt din ce în ce mai mulți cei care cred. După…
Unii nu știu ce-i aia teoria relativității. Unii nu știu ce-i aia metodă contraceptivă. Unii nu știu ce-i aia orgasm. Unii nu știu ce-i aia perfecțiune. Unii nu știu ce-i aia dobândă de referință. Unii nu știu ce-i aia job description. Unii nu știu ce-i aia joint. Unii nu știu ce-i aia dragoste. Iar alții nu știu ce se întâmplă cu soarele noaptea. C-așa-i în viață!
Alerg prea mult. Și, de cele mai multe ori, inutil. Ignor normalul, încerc mai-binele, caut perfecțiunea. Nu vreau să aștept și grăbesc vremurile. Vreau să fur excelența și uit simplitatea. Dac-aș fi profesionist și posesor al instantaneului de mai sus mi l-aș pune pe cartea de vizită.
Sunt momente în viață când cuvintele par de prisos. Și atunci împrumuți de la alții. Vorbe, poze, sunete, imagini. Și le lași să vorbească ele pentru tine. Asta fac și acum, într-o seară grea pentru culorile galben-albastre, culorile orașului Ploiești. Respect FCP!
Regulile jocului fac jocul*. Pentru că fără reguli, jocul nu ar exista. Ar fi ceva indescifrabil, intraductibil și ilogic. Priviți în jur și observați cu atenție: înainte de a exista jocul, se trasează regulile. Se negociază, se dezbat și se analizează propuneri despre joc. Care este scopul lui, cum se poate realiza și care sunt câștigurile. Indiferent cât de simplu este jocul, dacă trebuie, regulile sale pot fi complicate. Așa ar putea suna legea lui Murphy cu privire la regulile jocului, dacă ar fi vreodată…
Se dă produsul din ambalajul din poza de mai jos: Se desface cu nerăbdare și emoție/frică funcție de scopul dorit sau ne-dorit. Se scoate obiectul muncii și se face treaba aia pe el. Atenție ea, nu el! După care, în așteptarea liniei sau a liniuțelor, cum ți-o fi norocul, se ia ambalajul și se admiră, respectiv înjură barza. Și inevitabil se citește mesajul central „Afli cu 4 zile mai devreme”. În cazuri de plictiseală maximă se și interpretează mesajul de mai sus, în sensul…
Când te gândești la cel mai puternic om de pe planetă, logic, răspunsul ar trebui să fie unic. Pentru că doar unul poate fi „cel mai puternic”, nu? Doar că nu este așa! Cel mai puternic om de pe pământ poate fi președintele SUA, că doar are valiza cu coduri, Wall Street-ul și pe Lady Gaga etc. Cel mai puternic om de pe pământ este și o titulatură care se poate obține anual, în urma întrecerilor cu aceleași nume, și se bazează pe forța fizică.…
Faptul că anual unii-și serbează onomastica nu-i de rău. Și-i tot repet asta Măriei din subordine (mă laud și eu cât încă nu știe ea să citească 😛 ) an după an. Cu aceeași frecvență (de fapt, nici pe departe!) ea-mi tot cere cadouri că, deh, e ziua ei. Uneori pot, alteori mai întârzii. Și, ca să fie ziua completă, azi, în singura zi în care te strigăm Mărie, zic să te dau și la gazetă. Mă rog, la interneți, important e că te fac…
Doar și numai pentru că cineva a avut inspirația de a-l vedea pe John Turturo ca gigolo, pe Woody Allen peștele său și pe Sharon Stone, Sofia Vergara și Vanessa Paradis plătind pentru a avea parte de serviciile unui curv masculin și tot aș plăti biletul la un asemenea film. Restul ține doar de predispoziția și gradul de dezvoltare al simțului umorului privitorului. Trailerul mai jos.
Asta cu „înjuratul pe net” e simplă, mai ales dac-o împărțim în 2 categorii mari. Și-o luăm, ca la clasa I, cu exemple: e prost, mă înjură de mamă pentru că nu-i place că deschid gura sau că exist sau pentru că nu mă tund; e prost, mă înjură că nu știu să vorbesc/scriu românește, beau/mănânc/f**t pe bani publici, fur/omor persoane fizice și nu numai etc. Răspunsul corect pentru prima variantă de atacatori este simplu și și-a dovedit eficiența de-a lungul secolelor: ignore. Pentru că!…
A doua zi după TEDx Ploiești pământul nu s-a oprit din rotit. Politicienii n-au încetat din a mânca deserturi turcești. Fotbaliștii nu au descifrat misterul acordului cu predicatul. Viața și-a urmat cursul firesc. În plus, 98,3% din cei care m-au văzut îmbrăcat cu tricoul evenimentului habar n-aveau despre ce este TED. Atunci, la final, căutând în minte printre emoții, sentimente și simțiri un titlu pentru ceea ce urma să scriu, primele cuvinte care mi-au venit în minte au fost cele care sunt acum în titlu: mai avem…
Tu știi de ce talk-showurile la orice oră, pe orice subiect și cu oricine ca și invitat/moderator au succes? Sau de ce ăștia de fac un fel de revistă a presei transfigurată nasc atâtea pasiuni? Sau măcar de ce blogurile au prins atât de bine? De vină este frica de a gândi a omului simplu. Frica de a gândi de unul singur. Frica de trage concluzii pe baza unor premise cunoscute. Frica de a matematiciza ceea ce vede/aude/simte în jurul său și de a obține un…
Episodul de azi sper să vă aducă un zâmbet cel puțin. N-o luați ad literam, citiți printre imagini și nu trageți în pianist. Gândiți afară din cutie și protejați-vă în fiecare moment al vieții voastre. Nu se știe niciodată ce consecințe vor avea acțiunile voastre, libere și independente azi, peste câțiva ani. Sfatul zilei: răzi, dar protejează-te! *TOTB – think outside the box!