Vitejiile de după sau … phblogmeet after

Înainte de a spune ceea ce am de spus, îmi pare rău că trebuit să aștept o săptămână înainte de a scrie despre ultimul blogmeet. Și, tocmai de aceea, puțină istorie mi se pare obligatorie. Nu pentru a mă scuza eu în vreun fel ci, poate, pentru a face cuvintele mele mai digerabile.

Primul meu blogmeet a fost în aprilie 2010. 14+1 participanți. Anul trecut, în condițiile în care a fost un blogmeet în fiecare lună, cea mai reușită/plăcută dintre ele a fost tot vara prin iunie. Participanți peste 20. Săptămâna trecută în plină vară, aproape 15 bloggeri au venit iarăși la o întâlnire la aer liber. Privind în urmă, cele 3 meet-uri au fost complet diferite între ele. Pentru mine, cel puțin, dar asta este o discuție diferită.

Cu ce-am rămas eu personal după ultimul blogmeet?

Cele bune

Am strâns împreună niște oameni. Pe care i-am pus la o masă (respectiv 3) aleator și i-am lăsat să vorbească singuri. Fără scenariu, fără regie, fără coregrafie prestabilite. Om cu om, cu factorul comun bloggingul, și atât. Am scos din case 15 oameni pentru 1-2-3-4-5 ore și i-am pus să vorbească cu vecinii de bancă, nimicuri. Fiecare este liber să socotească în dreptul lui cât și cum s-a descurcat la capitolul ăsta și nu mă trageți pe mine la răspundere dacă nu v-a ieșit.

Au venit, complet neașteptat, niște bloggeri noi: Vienela, Ionuț Urzeală și Ionuț Georgescu. O mare surpriză pentru mine prezența lor și o plăcere deosebită că am avut ocazia să facem cunoștință. Vienela are cel mai fulminant blog ploieștean al anului 2012 și deja trebuie să treacă la alt nivel acum. Băieții au venit suficient de motivați și de pregătiți pentru un astfel de eveniment și relaxarea și experiența i-a caracterizat. Sunt tare curios părerea lor despre ce-au văzut. Mai ales o părere neoficială, dacă se poate 🙂

Tras (aproape) de păr iar a ieșit un blogmeet lung. Pentru mine durat aproape 6 ore, de când am ajuns primul și-am plecat ultimul. Celor care ați stat cu mine până la final TibiBogdan și Kriogen vă mulțumesc. Un pic mai mult decât celorlați care ați avut motive bine întemeiate să nu o faceți mai ales că știu că așa este Vali, George, Alin, Cătălin, Adi, Dragoș, Silviu.

Cele rele

Observ că, deși ați avut 2 săptămâni în care să spuneți UNDE, CÂND și CUM VREȚI un blogmeet, ați tăcut. Mai mult, unii dintre voi nici măcar nu ați avut bunul simț să spuneți că veniți. Dar, după, considerați că aveți voie să vă plângeți că nu v-a plăcut!

Alții, ați venit pentru figurație, deși nu știu la ce vă ajută, sincer. Deși nimeni nu v-a chemat, nimeni nu v-a obligat, nimeni nu v-a forțat să veniți la o întâlnire cu alții asemenea vouă. Poate că totuși, ar trebui să vă pun și eu, ca să vă obțineți biletul de intrare, printr-un articol înainte. Că văd că așa puteți … V-aș da un link cu bine practici la un eveniment deși nu mai știu dacă ajută …

Deși mă plâng de câteva ediții bune, iarăși, nimeni nu s-a învrednicit să facă niște zeci de poze de la întâlnire. În care să se vadă toți cei prezenți, frumoși și deștepți așa cum au fost ei în dreptul lor.

Cineva, în toată gălăgia de la masă, mă întreba dacă-i permit să pună biciul pe blogosPHeră pentru a obține rezultate palpabile de la membrii acesteia. I-am răspuns că nu, nu-s de acord cu asemenea metode, dar că nici nu-l împiedic. N-am nici dreptul și nici instrumentele s-o fac. În cadrul unei comunități fiecare este liber să facă orice atâta timp cât își asumă acțiunile proprii. Altcineva, în aceeași gălăgie și aglomerație, mă întreba dacă-l ajut să facă un grătar la iarbă verde cu bloggerii. Lui i-am răspuns că nu, nu pot s-o fac din motive personale, dar că-i voi promova inițiativa dacă este dornic s-o inițieze. Să înțeleg din asta, că s-a putut să discuți ceva cu cineva dacă ai vrut?

Am amânat o săptămână să-mi spun părerea despre acest blog meet. Ferm convins că părerile mele ca organizator sunt ori neimportante, ori neinteresante sau mai rău părtinitoare ori, doamne ferește, chiar avizate. Mulțumit că mai puțin de un sfert dintre participanți au scris despre întâlnire? Și că cei care au făcut-o au avut doar reproșuri de făcut a avut doar nemulțumiri? Voi ce credeți?

Vineri seară, când eram deja cu aproape 3 ore în întârziere față de ceea ce(-mi) promisesem înainte de începerea blog meet-ului întrebam oamenii de la masă: de ce credeți voi că fac EU blogmeet-uri? Cu ce mă aleg EU în schimb? Ce am EU de câștigat deși insist cu aceste întâlniri?

Vroiam să mă convingă și pe mine cineva de utilitatea mea în comunitatea voastră. N-a fost să fie nici de data asta … Poate chiar ar trebui să mă las de așa ceva, pentru că, sincer, am prieteni mult mai buni cu care să schimb vorbe și să beau beri.

5 thoughts on “Vitejiile de după sau … phblogmeet after

  1. Vali, am scris prima data un comentariu mai mare decat articolul tau, apoi l-am sters. Suntem oameni si gresim, suntem oameni si avem sentimente. Nu lua totul atat de personal. Sunt buna la dat sfaturi, dar recunosc ca ma regasesc pe acolo si nu imi cade bine. :))
    Iti multumesc pentru eticheta pusa blogului meu. Care este nivelul urmator?

    • Pentru nivelul următor discuția e lungă. Și nu întotdeauna plăcută. Primul sfat este … constanța. Dacă și peste 6 luni ai aceeași constanță și entuziasm în scris, e foarte bine. Între timp, verifică-ți mailul 🙂

  2. “Poate chiar ar trebui să mă las de așa ceva, pentru că, sincer, am prieteni mult mai buni cu care să schimb vorbe și să beau beri.” -asta imi spune multe,despre intalnirile cu online-ul.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.