Acum câteva zile zile am avut proasta inspirație să comentez pe un blog, ceva legat de un anumit gen muzical. Am regretat comentariul respectiv în momentul imediat celui în care am apăsat send. Pentru că era oarecum plin de răutate, superficialitate, superioritate. La adresa stilului muzical și în special față de artiștii muzicii respective.

Un comentariu primit in reply m-a inspirat să scriu rândurile de față datorită fluenței, coerenței și pasiunii comentatorului . Mai ales că venea din partea unui adolescent. Care plin de patos îmi explica despre muzica lui preferată și despre cum reprezintă ea lumina, adevărul și calea.

Eu ascult pe cât de des am posibilitatea muzică share-uită de prietenii mei pe Facebook. În primul rând, pentru că există TalkForYou și în al doilea rând pentru a descoperi muzică nouă în acest fel.

Cu această ocazie, am constatat cât de liniari, obtuzi și plictisitori sunt câțiva dintre prietenii mei, muzical vorbind. Și cât de excentrici, multilateral dezvoltați și open-minded sunt alții. Moment în care, extrapolând, mi-am dat seama că asta se transpune și în felul lor de a fii ca oameni, ca ființe social-interactive.

Orice acțiune repetată excesiv, duce inevitabil la blazare. Faceți corespondența cu muzica preferată, pe care o ascultați în mod obișnuit și regulat. Devine la un moment dat, plictisitoare?

Astea toate aș fi vrut să i le zic tânărului despre care vorbeam la început, dar deranjam acolo așa că mi-am adus aminte să scriu aici.

Open your mind and refresh your music! (sample 1, sample2, sample 3, sample4 …)