Nu știu cum sunteți voi dar mie mi-e groază rău de sărbătorile ce stau să vină. Și nu, colindele nu mă mai înspăimântă, am devenit ler-imun. Nici colindătorii nu mă mai ating, am 5/10 lei cu care le închid gura. Nu mă îngrozește nici ploaia+zăpăda=mocirlă, pentru c-am auzit că anul ăsta facem plajă de crăciun. Nici aglomerația și nebunia cumpărăturilor pe ultima sută, nu mă ofilește, eu deja fiind cu cumpărăturile cam 90% făcute.

Băi frate, dar așa mă îngrozește ideea că TREBUIE să cumpăr cadouri de numa-numa … Și mai ales, că trebuie să cumpăr cadouri pentru fetele din dotare … brr, mă ia cu rece. De la ideea de-acum 1-2 luni Ce le luăm? și până la deja presanta și zilnica de-acum Dar totuși, ce le luăm? lucrurile n-au evoluat deloc.

Așadar, zilele trecute pe când hălăduiam supermarketurile, mallurile, magazinele ordinare și dughenele de cartier bineînțeles în căutare de jucării am găsit cadoul de mai jos. Care, poate, ar putea să spună ceva atât despre cei/cele care-l cumpără, cât și despre cei/cele care-l primesc. Un cadou pentru copii altora, fără discuție. Pentru copii dușmanilor, indubitabil…

Dacă nu mă înțelegeți, spuneți-mi cum vreți voi. Dar eu prefer ca, pe cât posibil în viața asta, copilele mele să nu primească de crăciun o mătură și-un făraș. Cel puțin nu acum, când sunt prințesele mele!

PS: mai sunt 2 săptămâni, și tot mai caut ideea salvatoare. Aveți vreo propunere? Ce să le iau?