Pe când eram mai tânăr, idealul meu în viață era să călătoresc.
Să merg de colo-colo prin lume, să descopăr locuri necunoscute, să întâlnesc oameni mulți, să trăiesc printre ei.
Să învăț de la ei orice îmi vor arăta. Să muncesc împreună cu ei, să sărbătorim împreună. Să ne bucurăm de fiecare zi în felul lor, în felul meu.
Să mâncăm împreună. Mâncare nouă, mâncare ciudată, mâncare incredibilă, mâncare fericită.
Anii au trecut și nu mai pot face multe din lucrurile de mai sus. Cel puțin, nu în felul ăsta. Cel puțin, nu în viața asta 🙂
Superbe filmarile, atitudinile, culorile, melodiile, figurile … însă există o singură problemă.
Sunt de o mie de ori mai frumoase când le trăieşti împreună cu persoana iubită.
Sunt lucruri pe care dacă le faci de unul singur nu înseamnă că trădezi pe nimeni. Mai ales dacă le faci la timpul lor!
O să mă prefac că sunt mică şi o să încep să visez tot ce visai tu. Nu de alta, dar mi se pare că imaginile noastre despre cum ar trebui să fie ca să fie perfect, coincid.
Dream on, little girl!
PS: mi-am permis să corectez adresa blogului. Dar dacă nu este bine, spune-mi 🙂
Vali, daca eu am inca la varsta mea idealul asta se cheama ca sunt imatura?
În dreptul tău TU ştii cel mai bine!