Mă plimbam prin pozele de anul trecut căutând ceva anume și am găsit poza de mai jos. Am zâmbit amintindu-mi când și unde am făcut-o și m-am gândit să vă testez atenția sau imaginația sau inspirația sau doar cunoștințele horticole: ce flori sunt în ghivecele de mai jos?
Era să uit că încă mai am datoria să găsesc și să vă fac cunoscute prospăturile pe harta blogosferică a Ploieștiului. Dar întâmplător am dat peste linkurile din folderul unde le păstrez și fiind prea mult mi-au atras atenția. Așadar, o nouă ediție a prospăturilor, luați de citiți și comentați pentru că nu doare 🙂 http://bratilaloredana.com/blog/ http://raresbarbu.wordpress.com/ – chiar cel mai tânăr posesor de blog din Ploiești (acum când mă hotărâsem s-o fac pe fii-mea bloggeriță DE SUCCES!!) http://marianhanganu.blogspot.com/ http://blondacuidei.wordpress.com/ http://www.blog.chestiiutile.com/
De data asta, la noua piesă BUG, nu știu ce-i mai tulburător de adevărat: versurile, imaginile sau realitatea tristă de afară! Respect BUG!
Să trăiesc vreodată ceva gen Glastonbury Festival of Contemporary Performing Arts Imagini via Boston.com
Săptămâna trecută am făcut un fel de experiment. Unul riscant și la adresa căruia chiar și eu eram sceptic. Și care speram să-mi dovedească că titlul pe care-l alesesem a fost prost și nefericit ales. Ce am spus în Postul ăsta nu e pentru tine (căci despre el este vorba) în urma unei discuții întâmplătoare avute ieri cu George, Haotik şi Kriogen, va ajunge mai departe. Ideea mea de a căuta idei, a fost preluată şi de ceilalţi şi, în plus, de data asta avem şi…
Pot să pun pariu că aşa şi-au zis majoritatea devoratorilor de TV, la vederea știrii că 233 de absolvenți de liceu au fost prinși copiind la examenul bacalaureat. Pentru că în stadiul de îndobitocire în care a ajuns românul, a prinde hoți mărunţi ca aceștia este doar o nelegiuire și nicidecum un act de normalitate. Este o aroganţă inutilă şi gratuită. [offtopic: urăsc profund cuvântul aroganţă dar chiar pare potrivit aici] Respectivii semi-infractori sunt, pe faţă sau nu, victime ale unui sistem care i-a creat…
Doar 2 exemple scurte dau: România are o problemă reală cu câinii. Câinii comunitari, vagabonzi, maidanezi cum vrem să le zicem. O problemă veche de ani buni. Și care afectează negativ ambele grupuri: și pe oameni dar și pe câini. Și cu toate acestea, o soluție reală, găsită de comun acord cu toate părțile implicate nu există. Se discută încontinuu, despre găsirea unei soluții în acest sens în timp ce asociațiile prietene ale prietenului nostru cel mai bun luptă din greu pentru … a nu!…
După fiecare blogmeet la care am luat parte (și sunt 10, cel puțin) am scris. Despre cum mi s-a părut, despre oamenii pe care i-am cunoscut, ce-am vorbit și cum m-am simțit. Cred că este dacă nu obligatoriu, cel puțin firesc s-o faci. Acum, ediția de ieri a fost una mai deosebită pentru mine. Întâmplarea a făcut să mă ocup de ea mai mult decât de obicei astfel încât aveam ceva emoții în legătură cu ceea ce urma să se întâmple. Urma să fim fost într-un…
O întâlnire de grad înalt între o cuconiță vulpe și-o indiscretă pisicuță. Interesantă ar fi fost să știm povestea care a generat această întâlnire, cine cui încălcase teritoriul sau măcar dacă la final cele două s-au împăcat și-au plecat la pescuit împreună 🙂
Spre ruşinea mea nu-mi plac robotzii. Recunosc stând demn și drept în fața hoardelor de înrobiți că refuz să mă las îndobitocit cu bună știință. Sunt sătul de glume de șantier, de cuvinte porcoase urlate fără discernământ, de copilărismele decretate elemente de bază în cultura robotziană. Îmi pare rău pentru ei că nemaifiind în publicul lor ţintă (din cauza anilor, părului sau neuronilor inadecvați) nu-i pot gusta la adevărata valoare. Îmi pare rău pentru ei că glumele și porcărioarele ieftine nu (mai) sunt de mult în meniul meu. Îmi pare sincer rău…
Și când o iau eu razna așa îmi vine să scriu despre cum să vezi cine-i invisible pe meseenger, cum să trișezi cu cărți de plastic, cum să descoperi roata în 4 pași simpli. Și să scriu despre bucile Ionelei și chiloții Elenei, despre cum să-ți înșeli prietena și să nu afle soția, despre mașina lângă care m-am pozat astă vară la mare și despre cum să câștigi bani din blog, în timp ce faci emisiuni TV c-o mână și cu cealaltă dai autografe pe țâțe…
Ieri a fost o zi mare pentru postul TV local PrahovaTV. ARBOmedia le-a confirmat faptul că sunt cea mai vizionată televiziune locală din Prahova, că au cea mai bună acoperire şi cel mai ridicat daily reach. Detalii în articolul de la Dragoş Pătraru şi în viitorul articol care va avea înregistrarea emisiunii Atitudine de aseară. Felicitări pentru faptul că sunt pe primul loc deşi ei ştiu mai bine că nu sunt decât cei mai buni dintre proşti (Pătraru a spus-o, nu eu :D). Sunt 2 lucruri…