Să vă spun cum a început totul. Un prieten, ne spune despre un prieten care deschide o terasă în oraș. Neah, nimic interesant până aici. Trec 2 săptămâni. Revine cu detalii și ne spune c-o să fie ceva fain tare cu miros d-ăla bun ardelenesc. Hmm, începe să devină interesant de-acum. Trec 2 săptămâni. Revine și în plin orgasm gastronomic ne spune că prietenul a început războiul cu ploieștenii înfometați.
Și ne povestește despre pălinca rece, plină de mărgelușe primită din partea casei. Și despre jumările fierbinți venite și ele din partea casei. Și despre gulașul delicios și suficient de picant să intre o carafă de vin roșu sec și rece după. Și despre cât de mult a fost că el, om mare (la propriu) nu l-a putut birui. Şi despre platoul plin cu mult şi de toate. Și despre celelalte farfurii perindate pe la masă, care mai de care mai pline (am mai zis asta?) și mai ticsite. Și despre jumatea de porție de orice care satisface lejer orice gurmand neprofesionist. În acest moment, a trebuit să se oprească, să ne adune de pe jos, să ne șteargă balele de pe fețe și să ne promită că ne dă adresa.
Am găsit (nu spui încă unde, pentru că domnul patronul are blog și nu vreau să il dau peste cap) meniul restaurantului. Cu ce se mândresc ei, mai exact:
Despre cum a fost cînd am fost și ce s-a întâmplat după ce am fost eu, pentru că am fost în curând, în episodul viitor 🙂
Era cât pe ce să uit, Ardeleanul Ghiftuit se numește noul restaurant deschis în Ploiești! Despre el este vorba! Și nu, nu este vorba despre reclamă aici. Mă rog, nu-i reclamă plătită ci este reclamă gratuită și din plăcere. Pentru că-mi place ideea, îmi place locul, îmi place omul care are curajul să facă ceva deosebit în Ploiești. Și până la urmă, aici este vorba și despre ceea ce trebuie să facă un blogger în mod normal, să scrie sincer despre ce i-a sau nu i-a plăcut în experiențele zilnice.
Si adresa de ce nu vrei sa ne-o zici? 🙂
N-o ştiu 😀 Mai exact, n-o ştiu exact. Şi mai exact, ştiu strada dar nu ştiu numărul. Adică-i pe str. Elena Doamna aproape vis-a-vis de sediul Calliope cam pe aici http://www.norc.ro/pano/Pv8NFZxT/
Am fost si mi-a lasat un gust amar.La atata reclama ma asteptam la ceva mai bun.Am asteptat o jum de ora pana mi s-a adus un meniu si dupa ce am hotarat ce vreau sa comand(platoul gofrului) nu aveau.Penibil pt un restaurant dar ma rog….concluzia…nu o sa mai dau pe acolo
Fără nicio supărare, dar trebuie să nu te cred cel puțin la faza cu meniul. Să aștepți 30 de minute pentru meniu mise pare cam gogonată. Mult prea gogonată! Așa că și despre restul … n-aș avea ce să zic.
Am fost eu aseara acolo … intr-adevar e pe partea opusa cu sediul calioppe, in diagonala cu acesta. Mie unul nu prea mi-a placut servirea celor de acolo, unde mai pui ca pietrele vulcanice pt gratar si aroma de brad pt fum nu le-au folosit 🙂 cu toate ca asa mi s-a zic cand am intrebat 🙂
Deschiderea oficială și complet funcțională este abia mâine. Cât despre servire eu am o experiență personală care-ți garantez că o bate pe a ta. Dar despre asta în episodul viitor, promit!
Vali uite răspunsul, apropo de grătarul cu pietre şi arome, direct de la sursă: cand li s-a luat comanda ospatarul trebuia sa le explice:”intrucat nu am dat inca drumul la gratarul special, va dura putin mai mult ca de obicei, pana la 45-50 minute. Daca asteptati totul va fi cum va doriti, dac in schimb va grabiti va facem un gratar simplu.”
Gratarul ala special nu poate merge tot timpul…asta e dezavantajul lui.
Nu este o scuză ci doar o explicaţie 🙂
Tocmai ca am ales sa astept cele 50 min, care de fapt au fost si mai multe :)) In fine, ideea e ca nici acest restaurant nu face exceptia de la regula celorlate din Ploiesti, din pacate 🙂
Dap, e pe Elena Doamnei în locul lui Continental Pub parcă se numea. O casă veche, sănătoasă şi o terasă din lemn masiv foarte faină.
N-am fost niciodată până acum, dar am remarcat de vreo 2 săptămâni schimbarea numelui (nu ştiu de când s-o fi produs ea) şi mi-a plăcut ideea cu Ardeleanul. 🙂
Un blog-meet ar fi excelent in acest restaurant 🙂
Salutari!
🙂 Uite ce test de asocieri mentale ne-ai oferit, Waven – la mine primul gând a fost ce desert or avea şi cât costă? 🙂
Iar ceea ce mi-a rămas în minte a fost pălinca. 🙂
@mvphotomag: Stai pe aproape … s-ar putea să …
@M: încearcă acum varianta mărită a meniului. Oricum, clătitele pe care le-am mâncat noi au fost delicioase
am mărit meniul şi chiar mă întrebam ce sunt Vargobeles. O fi vreun desert unguresc.
Dar nici clătite sau mere coapte nu sună rău!
cam așa ceva http://bit.ly/mwXNZa
Până la cât o fi deschis joia? 🙂
Sună un prieten și-o să afli 😀
E pe traseul lui 44, daca va ajuta cu ceva :3 :))
“Ardeleanul Ghiftuit” si-a facut multa reclama pe bloguri. Din pacate se pare ca doar reclama e de el. Am fost luni (11 iulie) acolo sperand sa mananc niste “mici la metru”. Chelnerul s-a miscat in reluare (asa mai ardeleneste) si nu avea mici, desi erau trecuti in meniu pe prima pozitie. Mi se pare jignitor pentru clienti sa treci in meniu feluri de mancare pe care sa nu poti sa le prepari. In plus mi se pare de-a dreptul prostesc sa mai scrii si ca “te mandresti” cu mancarea pe care tu nu o ai defapt… Ardeleanul Ghiftuit m-a dezamagit, revin la vechile restaurante din Ploiesti…
Emil, scuză-mă că te întreb dar nu ți se pare puțin nefiresc să mergi la un restaurant ardelenesc și să ceri mici? Doar întreb și eu 🙂
@Waven nu mi se pare nefiresc din moment ce preparatul este trecut in meniu la categoria “ne laudam cu”. In plus clientul are dreptul sa comande ce doreste si intr-un loc civilizat e servit cum trebuie.
Am inteles de la domnul Predescu (patronul restaurantului) ca vina ar fi a ospatarului care nu a procedat corect si care a spus pur si simplu “nu am”, in loc de “momentan nu am, dar putem face in x minute. doriti sa asteptati?”
Emil, eu de obicei sunt un pic mai sarcastic de aceea te întrebam dacă nu cumva este nefiresc să mergi la un restaurant ardelenesc și să vrei să mănânci mici. E ca și cum te-ai duce la o berărie și te-ai plânge că n-au să-ți dea din meniu vinul ăla alb și sec care-ți place ție 🙂
Desigur, ai tot dreptul din lume să te plângi de lipsa a ceva din meniu și mai ales de atitudinea serviciilor și te înțeleg perfect pentru că și eu am pățit-o de nenumărate ori, chiar și la AG.
Chestia care mi-a placut la Ardeleanul Ghiftuit (culmea! exista si o chestie care mi-a placut) a fost faptul ca proprietarul a incercat sa dialogheze cu mine in mediul virtual. Apreciez gestul sau si imi dau seama ca nu e vina lui, ci vina unui angajat pe care nu il poate pazi tot timpul ca sa nu o dea in bara. Cred ca experienta mea, povestita pe blog il va ajuta pe Dl. Predescu sa isi instruiasca mai bine angajatii astfel incat toata lumea sa fie multumita 🙂
Apropo de blog, cel de pe wordpress sau mai este și altul? 🙂
No, da’ pălincă îi pentru mâine ori ba?
Tulai Domne, da cum să nu fie? Mutulică a făcut rezervarea el se face pălincă 🙂
Pe mine m-a amuzat mult meniul…de cate ori am fost…imposibil sa cer ceva si sa nu aiba..Nu mi s-a mai intamplat niciodata sa ma duc la un restaurant..si sa mi se spuna ca nu putem fi serviti pentru ca s-a inchis bucataria..asta la ora 9…
Il salut pe Gabi, si am mare incredere in ceea ce face el. Cu prima ocazie am sa ii trec pragul. Sunt convinsa ca isi da toata silinta ca totul sa fie perfect. Pentru cei nemultumiti: mergeti si a doua oara si poate o sa va schimbati parerea 🙂 Numele este genial ales!