Am văzut ultima ispravă cu care se laudă un blogger de top român.Și mi-a plăcut ideea și realizarea și prezentarea, mi-a plăcut întregul.

Dar, cum am prostul obicei să nu mai cred în bloggeri nici când își fac surprize unul altuia (sau mai ales atunci!) am stat prost și-am gândit (desigur, tot prost). Și-am ajuns la concluzia (repet, proastă) că totu-i o mare făcătură. O mare reclamă. Un teaser la ceva ce va să apară pe piață în câteva zile (nu, Bergenbier și Ziua Bărbatului n-au nicio legătură cu asta).

Și mai văd și reacțiile stârnite prin social media. Văd comentarii și reacții sincere generate. Văd fete felicitând-o pe ea și băieți invidiindu-l pe el. Văd regretele unora că nu le-a venit lor ideea (deși, șansele reale de a putea realiza așa ceva pentru 99% dintre ei sunt fix egale cu 0,00000314%). Îi văd pe actori bucuroși că le-a ieșit bine și că, la sfârșitul zilei, sunt puțin mai bogați. În bani, în bere, în zâmbete … nu-i treaba mea.

Am mai spus-o, și-o repet încontinuu, blogurile tind să nu mai fie ce începuseră să fie. Pentru că drumul lor s-a intersectat cu cel al banilor. Și aceștia au demonstrat, iarăși, că totul este de vânzare!