Times they are a changing
Tu, îţi mai aduci aminte cum era viaţa ta acum 10 ani? Fără internet la orice colţ de stradă, fără plasmă şi smartphone, fără 3D şi 16Mp la aparatul foto, fără HullHD şi Youtube, fără Facebook şi EURIBOR.
Mai ştii ce maşină conduceai acum 10 ani? Avea aer condiţionat? Dar filtru de polen 
? Poţi să spui ce număr de telefon (fix!) aveai acum 10 ani? Sau printre câte canale zapai zilnic? Ştiai să faci ceva din ceea ce astăzi faci cu ochii închişi la job? Exista măcar firma la care astăzi lucrezi?
Câţi dintre prietenii de acum 10 ani îţi mai sunt alături? Câţi te-au părăsit şi de lângă câţi ai plecat tu?
Zilele trecute m-am reîntâlnit, întâmplător, cu un fost bun prieten. Ne uitam unul la altul, zâmbeam alături de copilele noastre şi schimbam banalităţi politicoase. N-aş şti să spun acum de ce şi când am renunţat să ne mai fim prieteni. Nici el, poate, n-ar putea să facă acest lucru…
| This entry was posted by Vali on Martie 14, 2011 at 10:12, and is filed under Blog. Follow any responses to this post through RSS 2.0. You can leave a response or trackback from your own site. |
No trackbacks yet.
Au trecut 2 ani
about 1 hour ago - No comments
Ce trece vremea când o trăim … Dau niște beri diseară cui știe ce sărbătoresc eu. Și-mi fac și o dedicație, cu această ocazie pentru că merit. Atât
Fac ce-mi spune inima
about 1 week ago - No comments
Diseară, de la 7, va fi cu cântec. În ultimii vreo 15 ani a tot fost cu fapte.
Părerile oamenilor din jurul tău …
about 2 weeks ago - 7 comments
Oare chiar contează, ce cred cei din jur despre tine, despre ale tale, despre ce și cu cine faci tu însuţi? Cât de importanți sunt cei din jurul tău pentru a te încrede în părerile lor? Cât de importante sunt subiectele despre care îți permiți să ceri sfaturi celor din jur? Tu ai în jurul tău oameni…
I will survive
about 2 weeks ago - No comments
Ce nu ne omoară, ne face cu siguranță mai puternici. Indubitabil, irefutabil, ineficient dar adevărat. Doar că ne trezim cel mai adesea că nu știm să reacționăm corect și corespunzător momentelor prin care trecem. Habar n-avem când să zâmbim sau când să glumim, când să reacționăm neașteptat c-un zâmbet și când să răspundem provocărilor cu…
Moralitatea excelului
about 3 weeks ago - No comments
Citeam acum mai bine de un an pe unul dintre blogurile mele preferate (și nu numai datorită nișării sale excel-siene) despre sentimentele unui tip înlocuit plecat de la un anume loc de muncă. Un tip care a plecat de pe o poziție și dintr-un post în care lucrurile mergeau. Bine! Și, aproape, singure! Clar respectivul…
Blogul personal
about 4 weeks ago - 2 comments
În draft stă de mult timp un articol cu titlul de mai sus. Și ca idee de bază „unde au dispărut blogurile personale? Și de ce?” Am început să citesc bloguri pentru că-mi ofereau șansa de a afla ce fac alții. Atât cât doreau ei să-mi ofere, atât cât puteam eu să înțeleg din cele…
Păscând fericit
about 1 month ago - 3 comments
De sărbători avem tendința să fim mai buni. Pentru că așa am fost obișnuiți, pentru că ni se tot repetă, pentru că așa trebuie. Tot de sărbători, de regulă, suntem printre prieteni. Suntem înconjurați de cei dragi, de cei buni și frumoși din viața noastră. Pentru că așa am fost obișnuiți, pentru că ni se…
Mereu e înțelept SĂ FACI un lucru necesar
about 1 month ago - No comments
Chestia din titlu mi se pare că-i prea tare ca s-o mai spurc cu alte cuvinte fade (dar voi încerca totuși). Pentru cunoscători, dilema de care vorbeam pe FB a fost rezolvată în proporție de 99%. Pentru necunoscători, motto-ul blogului de față „Curaj prieteni, în curând vom trăi!” va căpăta un nou înțeles pentru omul…
Da!
about 1 month ago - No comments
Îmi plac da-urile! Îmi plac da-urile privite fix în ochi. Da-uri senine și însoțite de zâmbete calme. Îmi plac da-urile neașteptate. Da-uri venite când nu mai credeai în ele ori nici nu mai visai la ele. Îmi plac da-urile primite rapid. Și cele venite brusc. Și cele rostite cu voce tare, clară și hotărâtă. Îmi…
La sfârșitul zilei
about 2 months ago - 3 comments
Unii sunt mulțumiți când a mai trecut o zi fără să le-o tragă nimeni. La job, la școală sau pe stradă. Sau, mai rar, când a mai trecut o zi fără să o tragă nimănui. La job, la școală sau acasă! Altora, le place să se simtă mari și tari. Și, pentru că nu e…
about 1 year ago
Mi-a plăcut titlul ăsta, fiindcă îmi place mult cântecul cu pricina, însă postarea mă contrariază acum.
Chiar atât de neschimbată să fiu eu, spre deosebire de ceilalţi, Vali?
Am mulţi din amicii pe care îi aveam şi acum 10 ani.
Nu conduceam, nu conduc.
N-am prea multe tehnologii moderne.
Imi am încă aparatul foto cu rolfilm, sper doar să nu se strice, deşi a devenit cam scump pentru mine un astfel de aparat – filmele plus printarea.
Telefonul e acelaşi.
Canalele la teve iarăşi nu cred că erau mai puţine atunci, că şi acum nu am programate decât vreo 35.
Nu mai pot vedea canale franţuzesti. Mi-e dor.
Singura schimbare … nu-mi mai pot aminti prea clar cum era fără net. Deci el e dictatorul în cazul meu!
about 1 year ago
Poate că-i mai bine că nu resimţi schimbările. Sau poate că-i mai rău … cine mai ştie