Acum 20 de ani ca orice puştan, aveam şi eu visuri erotice. Cu colega de bancă, cu vecina de la 3, cu vedetele de pe la TV. Cum pe atunci nu era inflaţia de matracuci şi paraşute din zilele noastre era oarecum mai simplu cu vedetele de la TV. Le vedeai rar, nu știai atât de multe despre ele, le visai și te întorceai tot la colega de bancă. Sau, cu puțin noroc, la vecina. La 3.

Eu recunosc, pe vremurile acelea făcusem o pasiune pentru Marie, blonda de la Roxette. Nu era nici fabuloasă, nu era nici cea mai bună cântăreață (ba chiar Mariah, my other special one :D , îi dădea clasă de departe) dar îmi picase mie cu tronc și gata. În plus, era și blondă, o calitate a femeilor pe care eu niciodată nu am înțeles-o!

Anul acesta, Roxette concertează. Aici, aproape, în România. În prima fază, aveam de gând să dau o fugă să-mi văd exa.

Dar complet întâmplător, am dat zilele trecute peste noul album al trupei, Charm School. Și nu mi-a mai plăcut. Deloc. Mai ales piesele live, în care Marie pare de cele mai multe ori pierdută. Sau depășită. Sau nelalocul ei. Mai apoi, căutând o poză pentru a ilustra aceste rânduri, am regăsit o altă Marie.

Și mi-am dat seama că a-i vedea pe Roxette la lucru, acum după 20 de ani, nu va umple niciodată golul. Și, pentru a nu-mi pierde  și unele dintre ultimele amintiri frumoase ale adolescenței mele, prefer s-o las așa …

Da, lucrurile nu vor mai fi niciodată la fel.