Scandalurile de dopaj au făcut din ciclismul ultimilor ani un subiect aproape mai interesant în afara şoselelor sau velodromurilor de concurs decât în competiţiile oficiale. Efortul la care sunt supuşi cicliştii şi cererea de performanţe încontinuu îmbunătăţite îi duc pe  mulţi dintre aceştia pe panta ireversibilă a stimulentelor sau către alte metode de a îmbunătăţire artificială.

Încă în așteptarea verdictului în privința presupusului dopaj al lui Alberto Contador multiplu  câștigător al Turului Franței, citeam zilele trecute cum că:

Lance Armstrong’s comeback and his duel with Alberto Contador at the 2009 Tour de France helped boost the profits of race organiser Amaury Sport Organisation (ASO).

The seven-time Tour winner and ASO often had a difficult relationship but Armstrong’s return to the Tour de France helped add $32 million to the company’s turnover as Skoda, Orange and other companies renewed their sponsorship.

de aici

Așadar, Lance Armstrong (pentru care eu am un deosebit respect) face bani. Și prin simplu fapt că face bani prin simpla prezență i se poate ierta orice. Nu spun că s-ar fi dopat ci spun doar că nu va fi niciodată DOVEDIT.

Ghinionul lui Contador este că el nu are nici pe departe nici carisma și nici relațiile americanului și dacă a pășit câtuși de puțin strâmb, va fi dat ca exemplu. Răsunător şi fără pic de clemenţă. Începutul lunii februarie va aduce și decizia definitivă în cazul de dopaj în care este implicat spaniolul. Din păcate, eu sunt sigur care va fi acesta.