Nu mă pricep la chiţibuşuri şi tertipuri avocăţeşti, la răstălmăciri şi interpretări ale legislaţiei în vigoare dar cu siguranţă avocaţii unui anumit şmecher oltean se pricep. Iar dacă, presupunem prin absurd nici aceştia nu se vor pricepe, cu siguranţă procurorii sau judecătorii bine motivaţi îşi vor deyvălui talentele pentru care-i plătim şi vor elibera încă un nevinovat.

Eu privind imaginile de mai jos, îl văd pe tatăl meu ieşit cu una dintre copilele mele la plimbare. Îl văd traversând o stradă. Îl văd lovit şi căzut din cauza loviturii. Şi apoi din nou lovit şi căzut sub pumnii şi picioarele agresorului său. Şi la sfârşit îl văd pierzându-şi cunoştinţa. Şi ştiu, că apoi a murit.

Şi pe lângă toate acestea o văd pe fiica mea, mută de frică, cu ochii mari şi plini de spaimă, neputincioasă lângă bunicul ei căzut neînţelegând de ce … !

Nu mă interesează cum este definită crima în cărţile groase. Şi nici nu ştiu dacă pedepsirea celui vinovat ar putea să aline durerea şi să alunge frica din ochii şi mintea copilului meu.

Dar ştiu că toate cele de mai sus se vor repeta şi cu tine, cu tatăl şi cu copilul tău dacă vinovatul nu primeşte ceea ce merită, acum!